Nu regret, nu mă jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberată. Veştejit de-al toamnei mele frig, Nu voi mai fi tînăr niciodată. N-ai să mai zvîcneşti ca pîn-acum Inimă răcită prea devreme S-o pornesc din nou desculţ la drum, Stamba luncii n-o să mă mai cheme. Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,…
