Mi-a murit … pasiunea!
De ceva vreme constat ca regele sporturilor, fotbalul, se afla in coma profunda. Recunosc ca am fost un impatimit al acestui sport, o fac ca si cum as recunoaste ca sunt lepros. Din pacate tot ce am iubit odata la acest sport nu mai exista, spectacolul si placerea de a juca s-au retras discret si au lasat loc altor manifestari calauzite de un alt zeu al lumii moderne : banul. De la inaltimea la care toata cultura mea mi-a permis sa ma aflu (etajul 7 al unui bloc din ’74) afirm cu tarie : fotbalul a murit. Aparitia patronilor, aparent salvatorii fenomenului, a insemnat inceputul sfarsitului. Cu personaje gen Iancu, Becali, Copos, Borcea nici nu te poti astepta la altceva decat la o cadere intr-un iad autentic. Violenta, injuratura, prostul gust, pleaca de la ei si se manifesta cu forta inzecita prin decerebratii care populeaza galeriile marilor echipe. Fotbalul tolereaza o lume abjecta, de care oamenii normali se feresc cu scarba , aceeasi care se manifesta la atingerea unei reptile prin venele careia curge sange rece. Daca as fi mai romantic as plange, mi-a murit o mare pasiune. Din pacate nu sunt intr-atat de sensibil sa o fac si intorc capul fara sa mai privesc inapoi cu manie.De fapt nici eu nu sunt chiar un nevinovat, tangential inca traiesc pe spinarea acestui fotbal.
P.S.Ma doare insa felul umil in care Gica Hagi isi gestioneaza relatia cu nevetebratul Gigi Becali (in loc de coloana, pipereanul are teancuri de euro, monezi si bancnote, ban sa fie). E imposibil sa nu intelegi apropourile groase ale unui neam prost autentic si de dragul unei ipotetice cariere de antrenor sa devii presul pe care raman zilnic cacarezele de oaie de pe talpa pretinsului patron.
Inca un P.S.
In curand am sa va spun cateva povesti din fotbalul romantic petrecute inainte de decembrie 89, pe vremea cand puricii inca se potcoveau si circulau o duminica numerele cu sot si una cele fara sot. Povesti din fotbalul mic, in care jucatorii plateau baremul arbitrilor, isi cumparau echipamentul, tusau singuri terenul cu var si erau fericiti daca la final un spectator le spunea :<bravo ba, ai jucat bine, da si tu o halba>. Am dat cateva zeci de beri. …(de fapt sunt una sau doua).
A fost sau nu a fost derby?
Varianta după Urmuz
scenariul, muzica, ideea, montajul, adaptarea, decorul şi trucajele – Corneliu Cucuruzoiu Pantagruel
Deci a fost şi derbiul. S-a dus… Gata cu aşa zis-ul derby. Se pune acum totuşi problema dacă caricatura aia de meci a fost sau nu a fost derby. Mai precis dacă a fost şi la noi în oraş, duminica asta, vreu derby, acolo… Pentru aceasta l-am sunat pe maestrul Porumboiu. Fiul şi tatăl. Cine oare poate şti mai bine decît ei? Primul era plecat pe la festivaluri. Nu am dat de el. Al doilea, adică tac-su, a aceptat invitaţia noastră, deşi era prins într-o discuţie elevată cu omologul său de la Timişoara. L-am chemat degrabă pe reporterul nostru special, Urmuz. Care a adus cu el şi câţiva invitaţi de soi, unul şi unul şi care mai de care. Mult mai superiori decât ai lui Ioaniţoaia şi Ivanovici la un loc. În plus, de această dată, în exclusivitate în presa mondială de la noi din judeţ, nu vom mai avea un interviu banal ci un întreg talk show. Unul eminamente colosal.
Urmuz ai legătura, poţi să-ţi să-i dai drumul
Mulţumesc Pantagruel. Sunt pe recepţie…
Bună ziua dragi telespectatori şi dragi telespectatoare. Tema emisiunii noastre de astăzi este… A fost sau nu a fost derby la noi în oraş?
Avem vreu telefon, Urmuz?
URMUZ – Îl avem pe domnul Porumboiu senior, pentru început… Stimate domnule agricultor destoinic, dintâiul al Moldovei, Ţării Bârsei şi al Ţării Oaşului, a fost sau nu a fost derby în capitală?
PORUMBOIU – Cine spune că asta a fost derby înseamnă că are în cap rahat în loc de creier şi dacă lui îi pute, nu trebuie să-l mirosim şi noi.
URMUZ – Domnul Copos ce părere aveţi despre aceste acuzaţii extrem de grave?
COPOS – Păi nu ştiu, că eu în dimineaţa dinaintea derbiului m-am întâlnit cu Gigi şi am băut o cafea şi am fumat pipa păcii.
URMUZ – Deci dumneavoastră afirmaţi că a fost derby. Până la urmă. Interesant… Noi nu am văzut nimic…
COPOS – Asta nu pot pentru ca să ştiu, că eu aveam nevoie de un parbriz şi Gigi de o jantă nouă, aşa că ne-am lungit cu cafeaua aia. Dar vă spun sincer că giuleştenii niciodată nu au suportat să stea în cuşti ca animalele. Bine au făcut că au tăiat-o. Am tot căutat şi eu o lamă să mă duc să îi ajut să taie cuşca, da ite că nu am găsit. Îmi pare rău pentru ei, dar îi asigur că am fost cu mintea şi cu sufletul alături de ei…
URMUZ – Vă întrerupem o clipă domnule Copos. Suntem în legătură cu naveta spaţială Vostok 1. Iuri Alecseevici Gagarin eşti în direct.
GAGARIN – Dobîi vecer rumanski mamaligiki!
URMUZ – Iuri Alecseevici Gagarin, avem şi noi o întrebare scurtă, pentru dumneavoastră… De acolo din spaţiu s-a văzut vreu derby dumincă seara în Bucureşti?
GAGARIN – Ne znaiu… Ia leka noşti…
URMUZ – Înţeleg, nu aţi văzut nimic, aţi dormit la ora aia… Dar măcar Laika o fi zărit ceva?
LAIKA – Auuuuugh, auuuugh!
URMUZ – Aha, am priceput… nici de acolo nu s-a văzut vreo urmă de derby. Spasiba Iuri Alecseevici Gagarin.
PORUMBOIU – Mă întreb de unde apar oare excrementele şi buboşii ăştia care aruncă cu astfel de mizerii. Auzi cică ăla a fost derby. A fost un rest menajer, o dejecţie umană. Să-i plesnească burdihanul de ruşine! Se pare că unele meciuri sunt mai afumate decât un jambon. Bucureştiul crede că a inventat mersul pe jos, dar el colcăie de mizerie. Numai o minte bolnavă, venită din gunoaiele societăţii, ar fi putut compara meciul de pe Ghencea cu un derby.
URMUZ – O ultimă părere, domnul Dinu? A fost sau nu a fost derby la noi în oraş?
DINU – Eu vă spun sincer… Civilizaţia omenirii este bazata pe două adevăruri verificate, aceea ca există iertarea păcatelor şi fireasca scuză – Iarta-i, Doamne, că nu ştiu ce fac! Fiecare este liber să creadă ce vrea… Însă Petru cel Mare e sus şi ne vede…
Domnul Pantagruel eu zic ca suntem mult prea balcanici. Singurul derby in fotbalul romanesc este cel dintre Dinamo si Dinamo 2.
*Urmuz e in crestere de forma. bate la portile nationalei, azi a inSCRIS frumos.
Domnule selectioner Dede, eu nu pot decat sa apreciez gestul milostiv fata de tanara speranta a tricolorilor, Urmuz.
Daca a intrat in vederile matale pentru lotul largit este numai si numai pentru ca, fiind balcanici, la noi se merge mai ales pe pile.
Stim bine ca sunt altii mult mai talentati decat pastisarul asta confuz, de egzemplu alde verbiaj si tovarasii sai care ar putea juca oricand (pi)turca sau pi muzica saltareata a dvs.
Cat despre acest bine punctat si argumentat MI-A MURIT PASIUNEA… jos palaria. Ai pus punctele pe y si bata pe ei.
Ca de obicei deserturile, colivele cu bombonele, au un gust nemaipomenit cand aterizeaza de la etajul 7 al unui bloc din 47. Sunt pline de cultura si condimentate deseori cu jocuri de cuvinte, aluzii literare sau cinematografice si rafinat humor boieresc.
Mai era ceva. Dupa cum se stie, sunt fanul a doua bloguri minunate, dedes si verbiaj. Ce vreau sa evidentiez este ca… se intrevede de pe acum condeiul a doi viitori scriitori.
Unul – melancolic, influentat de proza ruseasca, cu fraze prelungi, metafore calde si un ton ceţos, incert, lenes, in relanti, filtrat prin pieliţa unor pleoape grele de somn.
Altul – alert, vesel si macabru in acelasi timp, postmodernist din talpi pana in varful inceputului de chelie… Cu un scris persiflant ( dar mai ales autopersiflant ), secondat de o bine ascunsa amaraciune. Fecund , viu si surprinzator cu fiecare noua propozitie.
Acestia sunt , pe scurt, dede si verbi, amicii miei din luma virtuala.
ps. pauza de cafea…
Asa da pantagruele.
Am o observatie si o nelamurire.
1. Blocul e din 74. In 47 comunistii nu construiau ci doar nationalizau blocurile altora.
2. Sa inteleg ca junele Verbiaj a inceput sa-si extinda fruntea?
Poza afisata e dementiala, si ma vad nevoita sa spun ca “pasiunea moarta ” a mea, daca imi permiti, a inceput mai demult, de pe vremea cand “old” Stelea facea mici, sau mai mari cascadorii la mareata nationala de aur.Eram la peluza, in spatele portii neaparate de el, cand se manifesta precum copilul din foto, desi era un biet meci amical. Sa fie vreo 10 ani de atunci de cand mergeam pe stadion cu drag, si 9 de cand nu mai merg de frica…
Nici mie nu-mi mai place fotbalul. A devenit sportul huliganilor. L-au confiscat. In 10 ani oamenii normali vor fi inchisi in rezervatii pentru ca pot reprezenta exemple daunatoare.