D’ale gurii
Preocuparile mele culturale au intrat intr-o zona in care ma ciocnesc la tot pasul de mancare. De fapt mai mult de absenta ei. Acest lucru imi provoaca deja neplaceri. Cu cat personajele din cartile pe care le citesc sau filmele pe care le urmaresc sufera mai tare de foame cu atat mai mult simt nevoie sa ma indestulez. In ultima perioada am avut parte doar de eroi aflati mai mult pe drumuri, in stare de vagabondaj, care isi procura destul de greu hrana si care stiu sa aprecieze fiecare colt de paine pe care il primesc. Romanele “Armistitiul” - Primo Levi, “Narcis si Gura-de-Aur” - Hermann Hesse si filmul “Into the wild” m-au determinat sa analizez cu maxima bagare de seama continutul frigiderului dar si al camarii proprietate personala. Evident ca in cele doua carti si in film este vorba in primul rand de foamea de libertate. Baiat din popor, eu am inteles ca trebuie sa am grija mai intai de indestularea pantecului. Libertate am exact atata cat imi trebuie. Sau m-am obisnuit cu atata libertate cat mi se ofera. Oricum, ce mai conteaza? Pofta buna!
