O gutuie, două …
La o ora de maximă Ligă a Campionilor, m-am întreţinut preţ de o repriză cu două gutui. O discuţie amicală în care am depănat amintiri, încercând să le demonstrez că nu am uitat nimic din trecutul nostru comun. Evident nu am pomenit nimic de dulceţurile din copilărie, pentru a nu le răni sentimentele, şi nici ele nu m-au întrebat de felul cum le procuram în urmă cu 25 de ani, din motive care îmi scapă mai ales că după o asemenea perioadă orice “faptă” se prescrie. De un lucru sunt însă sigur după această întâlnire( în urma căreia nimeni nu a avut de suferit) urmează o iarnă pe cinste, cu tot ce trebuie pentru un suflet de copil.
