LUMEA LUI DEDE'S

Soare cu dinţi

Hoţi de biciclete

Duminică fiind, am zis să mă răsfăţ cu un film vechi pe gustul inimii mele. Ladri di biciclette (Hoţi de biciclete) – regia:Vittorio de Sica a fost alegera mea. De foarte mult timp nu am mai privit cu atâta emoţie un film. Am resimţit din plin toate neputinţele tatălui şi unica palma părintească primită de fiu. La final m-am recompus piesă cu piesă pentru a putea să mă ridic din scaun.  O lecţie despre cât de puţin ne trebuie să fim fericiţi sau despre cât de uşor putem ajunge în pragul disperării.

SECVENTA

Jar

Am dat cenuşa de-o parte şi am constat că dedesubt jarul e încă viu.

Duminici pe apa sâmbetei

Într-o discuţie lejeră despre şcoală nu am reuşit să conving un copil că pe vremea când eram ca el se învăţa şi sâmbăta. “Cum adică să înveţi sâmbăta? E o prostie, nu cred.” Când actualii pensionari aveau vârsta mea nici eu nu înţelegeam cum pot fi obligaţi să muncească duminica. Era o prostie. Nu una foarte mare. Fără să mă oblige cineva, cel puţin teoretic, de aproape 12 ani muncesc duminică de duminică. Asta e viaţa după o anumită vârstă, nu ţi se mai pare o prostie să-ţi trimiţi duminicile pe apa sâmbetei.

Uscăciuni

 Am un vecin care păstrează acest pom în grădină deşi e uscat(precum gura unui beţiv) de mai bine de trei ani. Probabil îl priveşte ca pe o operă de artă abstractă, locul de întâlnire al ciorilor din zonă.

Ne-am obişnuit să ţinem în jurul nostru toate uscăciunile fără să facem ceva în ceea ce le priveşte.

Vineri

Pe căi ocolite, după ce am discutat cu Pantacruel despre “Viaţa şi moartea lui Peter Sellers”, am ajuns să văd fimul “Being there” şi bine am făcut.

O fabulă despre lumea modernă, din care fiecare înţelege ce vrea şi ce poate, dar care nu are cum să te dezamăgească. Câteva idei fixe, puţin mister în ceea ce priveşte trecutul, un discurs minimalist şi bine ţinut în frâu, un praf de inocenţă altoită în prostie, dorinţa altora de a citi printre rânduri sunt câteva din ingredientele care pot asigura succesul.

Cum lucrurile se leagă uneori, la doar câteva ore, la tv , am stat  faţă în faţă cu “A shot in the dark”, un alt film cu Peter Sellers.

Joi

Miercuri

Uneori o biografie interesantă stă la doar doi paşi de tine. Unele poveşti circulă cu tramvaiul 41 şi dacă nimeni nu vrea să le citească se prezintă, în rezumat, singure. Trebuie doar un declic. De această dată declicul a fost proaspăt tranzacţionata revistă Historia, mai precis un articol despre Ion Antonescu şi al Doilea Război Mondial. O doamnă trecută de primele tinereţi mă asaltează direct cu un set de întrebări:”E nouă revista? Cum apare?Lunar? Cât costă?”. Răspund scurt dar politicos pentru că nu sunt un mare fan al discuţiilor purtate în mijloacele de transport. “Ar trebui să citească aşa ceva toată lumea. Să afle despre cum s-au sacrificat părinţii noştri”, contraatacă în încercarea de a mă prinde în discuţie. Sesizând la mine resurse uriaşe de amabilitate şi o ureche făcută special pentru a asculta, doamna mi-a livrat toată povestea tatălui dânsei şi şansa indirectă pe care i-a oferit-o războiul. Pe scurt: “Sanitar, tatăl şi-a petrecut 6 ani pe front, fapt ce a dus la divorţul de prima soţie, plictisită să-l tot aştepte şi care s-a recăsătorit cu un ofiţer german în iulie 1944. În septembrie ofiţerul a plecat definitiv din România, dar asta e altă poveste. Revenit în Bucureşti, tatăl se recăsătoreşte, dar noua soţie nu poate să-i ofere un urmaş. Aşa stând lucrurile omul se decide să înfieze un copil, în acest fel actuala doamnă scapă din infernul orfelinatelor de după război unde micuţii mureau pe capete. Tatăl nu apucă să-şi vadă  copilul major, iar acesta rămâne cu regretul că nu a reuşit să se revanşeze faţă de bunul părinte.”

Marţi

Constat că DD începe să facă lucruri bune fără să mişte măcar un deget. Asta înseamnă că a ajuns la un alt nivel. De o săptămână toţi vecinii au aflat că amenajează Valea Cascadelor. Motivul îmi scapă, dar e bine ca lumea să ştie că este activ. Tot cam de 7 zile DD se ocupă şi de televiziune(DDtv). Dintr-un monstru multicefal, care vorbea mult şi prost şi de care nu era deloc mândru, a reuşit să scoată un canal care oferă filme vechi dar bune. Faptul că a izbutit, într-o luni seară, să-mi reţină atenţia cale de 4 ore cu două filme e o performanţă. În plus mi-a reamintit şi de o melodie foarte bună:

Everybody hurts

Şi toamna abia a început.