no women no cry
E cazul să mă duc pe Dorobanţi. Mi-am descoperit un alt talent, combinator pasiv.
You are currently browsing the archives for March, 2010.
E cazul să mă duc pe Dorobanţi. Mi-am descoperit un alt talent, combinator pasiv.
Una din piesele de teatru radiofonic pe care o ascultam cu plăcere în copilărie era “Muşcata din fereastră”, de Victor Ion Popa. Un blogger care se respectă se şi repezea să vă povestească piesa, eu nu mă respect aşa că nu o fac.
De la prima audiţie mi-am dorit să am muşcata mea şi cum viaţa ne îndeplineşte toate dorinţele, nici nu au trecut 25 de ani, şi uite că floarea stă cuminte la fereastră.
A înflorit timid, uşor atipic şi este roz, ca viitorul.
Încă un vis realizat.
Nu înţeleg ce mecanism mă determină să-mi simpatizez căsuţa poştală. O verific zilnic deşi din pântecul ei extrag mai mereu veşti proaste, o factură un impozit… Nici valul de pliante la tot felul de carfururi, bile, plusuri nu îmi domoleşte avântul, naiv, aştept în continuare o surpriză. Astăzi a venit, tot sub formă de pliant. M-a luat cu transpiraţii reci când am văzut cine vroia să-şi ofere serviciile, identificându-mă drept un posibil client. O firmă de servicii funerare mă anunţă voioasă că echipa noastră vă este alături şi vă asigură non-stop următoarele servicii – constatare deces – îmbălsămare – toaletă – transport- incinerare – consultanţă juridică şi multe altele. Am zis rapid piei satană şi am aruncat hârtiuţa la coş. După 2 ore când am revenit acasă, o altă hârtie, nou-nouţă, cu acelaşi mesaj era agăţată de clanţa uşii mele. Aştept cu groază momentul în care firma va avea nişte promoţii, nici nu vreau să mă gândesc ce îmi vor trânti în prag.
Cu o floare nu se face primăvară nici măcar pe un blog, dar trebuie încercat, măcar mai înveselim locul.

Câteva picături de muzică mi-au apărut la colţul ochiului stâng, fără nicio legătură cu trecutul, prezentul sau viitorul. Doar aşa …
Dedes.ro a revenit din moarte clinică. Au fost clipe grele, de maximă tensiune, când totul depindea de o mână necunoscută şi de un server buclucaş. Binele a învins şi de această dată, tehnica s-a înclinat în faţa sufletului. Vor urma şi alte viscole, dar ce a fost greu a trecut.
Cum binele în doze mari mă sperie de moarte, abia aştept câte o porţie sănătoasă de rău. Când lucrurile merg prost e foarte bine, practic nu are ce să se mai întâmple. Când e bine, nu e în regulă, poţi pierde totul. Acum mă simt bine, adică la modul că…..
Evident că mă refer la vremea de afară. Să vină ploile!
