You are currently browsing the archives for May, 2010.
Nu mă omor după Eurovision, dar îmi plac muzica şi concursurile, mai ales cele în care câştigătorul este dat de nişte criterii mai mult decât discutabile. E o surpriză că ai noştri au luat locul 3, cel puţin pentru mine care nu gust foarte tare melodia cântată de Paula şi Ovi. În schimb, după foarte mult timp ( de la Johnny Logan încoace) am două melodii care îmi plac foarte tare:
Ştiţi povestea, gusturile nu…..
După o perioadă de detoxifiere video- tv, m-am delectat cu un film făcut de prietenii noştri sârbi “Sveti Georgije ubiva azdahu”. O poveste bazată pe fapte reale, mai multe cadre extrem de sugestive, unele replici care îţi dau de gândit, un praf de dragoste şi multă îndârjire dementă plasată la începutul secolului XX.
Cum gusturile nu se discută e posibil ca filmul să nu placă la toată lumea.
De fapt asta e toată frumuseţea vieţii, faptul că ne plac lucruri diferite, de la oameni până la filme.
De o lungă perioadă adevărul agonizează. Astăzi îl declar oficial mort. Mort de scârbă. Constat că pentru orice întâmplare există două relatări diametral opuse, în funcţie de simpatiile politice, pro sau contra. Cale de mijloc nu există. Soldatul sovietic a fost mic copil pe lângă actualii lătrăi de serviciu. Ridicoli în egală măsură, lingăii şi contestatarii vor să ne îngroape pe toţi într-o mare de fiere. Greţos.
Aşa văd eu o delegaţie serioasă care poate negocia cu orice guvern dâmboviţean. Imaginea am împrumutat-o de aici.
Mereu am susţinut că e nevoie de răbdare pentru a ne îndeplini visele.
“Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi”. Aşa că nimic nu mă împiedică să-mi amintesc, mai ales că afară e puţin luna mai, de un disc pe care l-am ascultat de câteva mii de ori în copilărie : Tudor Gheorghe – Veniţi, privighetoarea cântă. De atunci m-am pricopsit şi cu pasiunea pentru poeziile lui Macedonski.
Se duce…
(Alexandru Macedonski)
Se duce noru-n al său zbor
Ca gândul meu rătăcitor,
Aci de lună poleit,
Aci de noapte înnegrit.
Se duce râul pe costiş,
Încolăcit pe sub frunziş,
Aci şoptind un cântec blând,
Aci umflat şi spumegând.
Se duce vântul printre foi,
Se duc şi lucruri vechi şi noi,
Se duce tot ce e de dus,
Pământul jos şi luna sus.
Dar când e totul călător,
Schimbat mereu sau schimbător,
Al meu destin e nencetat
Neschimbător şi neschimbat.
*Dacă ascultaţi cu atenţie puteti auzi şi sunetul scos de acul care trece peste disc.
În mai 1986 nu înţelegeam cum un iubitor de fotbal poate fi trist înainte de începerea Campionatului Mondial. Dede senior aflase că regimul se gândise să ne sistematize satul, asta însemna că urma să ne fie dărâmată casa, şi era cu moralul la pământ. Cu toate acestea am reglat antena “de bulgari” şi graţie fotbalului, seniorul a trecut peste veştile proaste, care din fericire nu au fost materializate.
Nu fac nicio paralelă, acum nimeni nu se mai gândeşte să dărâme satele, de lucrul asta se ocupă chiar locuitorii lor, dar încă mai aştept ca fotbalul să facă o minune şi să mă ajute să trec peste… nici nu ştiu măcar peste ce.
Daca tot m-am întors în timp am consultat şi vechile carneţele, pline cu fotbalişti, scoruri, păreri. La Euro 84 chiar scriam cronica meciului în timpul desfăşurării partidei. Recitind mă înduioşez în faţa sfintei naivităţi şi mă amuz vizavi de avalanşa de greşeli de tot felul.
La cererea lui Pantacruel deschid doua din carnetele:
O melodie care merge cu vremea de afară. Despre vremuri puţin mai târziu.
Garth Brooks -The Thunder Rolls
Am auzit ceva despre locul de naştere al veşniciei. Cred că este adevărat.
În imagine avem un personaj insensibil la ultimele măsuri ale Guvernului.
“Ce conteză că îmi vor lua nu ştiu cât procent din aproape nimic. Eu să fiu sănătos să pot să muncesc în continuare “.
Cam aşa gândeşte un român condamnat la muncă pe viaţă.
Micul fotoreporter al familiei si-a facut debutul la Cupa Presei (SPT FM – B1 TV 6-5). Dedes a comis si o cronicheta aici.
7 visitors online now
7 guests, 0 members
Powered by Visitor Maps
