LUMEA LUI DEDE'S

Tot înainte

Mondialul merge mai departe şi nici eu nu stau pe loc. Dovezi: aici şi aici.

Moment poetic

Ca să nu fac hepatită de la atâta fotbal, în fiecare dimineaţă, pe inima goală, servesc câte o linguriţă de poezie. Precaut, nu fierb conţinutul, nu vreau să pierd din vitamine.

…………………………

Cină fără sare

(Mircea Dinescu)
Cumpără un ziar şi taie-ţi mâna dreaptă
când vor intra cu buldozerul în cronica lui Neculce,
sau aşteaptă, aşteaptă, aşteaptă
să-ţi crească în braţe o pâine mai dulce.
Autobuzele parcă au bube

În cantine lingurile imită scâncetul de tramvai,
duhul bromurii sfinte pluteşte peste ceai.
Sub ţevile de canalizare râsul fetelor
zguduie soldaţii de căramidă.
Onaniştii lasă luna gravida
mângâind pulpa trompetelor.
Ia şi tu o supă până la prima staţie,
atât de limpede că se vede prin ea starea de graţie
şi bunăstarea.
Vino moarte şi presară pe noi sarea.

…………………….

PS

Cine nu are o nevastă care să vadă cu el, umăr la umăr, toate meciurile unui Campionat Mondial, ar face bine să-şi cumpere. Sunt scumpe, dar merită.

Adevăratul DD e liber

Aparent bulversat de jocuri mondiale şi arestări în care iniţialele mele sunt implicate, trebuie să vă anunţ că adevăratul Dede este mai liber şi mai cinstit decât niciodată. Consumator de vise şi nostalgii, nu pot fi mituit decât cu literatură bună şi muzică de calitate. Gurmand, mă mai intoxic din când în când cu porţii uriaşe de fotbal, dar mă tratez cu doze sănătoase de filme. În plin iunie visez viscole iar în octombrie îmi pun ghiocei după ureche.

Tombe la neige – SALVATORE ADAMO

Ciao, Ciao !

Dacă în fotbal ar exista orgoliu şi onoare, în doze mai mari, italienii ar trebui să abandoneze Mondialul înaintea meciului cu Slovacia şi să se întoarcă la Roma cu primul avion. E greu să fii mare şi să ajungi foarte mic. Eu am traversat cu foarte mare greutate procesul în sens invers, am fost foarte mic şi am ajuns foarte mare. Evident că în ceea ce mă priveşte mă refer la fizic, la numărul de kilograme. O dedicaţie pentru fraţii noştri (doar  de limbă latină, cu religia evoluăm, încă, în campionate diferite):

Maria Nazionale – Ciao, Ciao

Diplome

“Se acordă elevului …. …., din clasa a 5-a B, diploma pentru promovarea clasei!”. Am trăit s-o aud şi pe asta. Domnul Goe era mic copil. După şocul acestui anunţ, diploma pentru rezultate deosebite la educaţie fizică şi sport a venit ca o încununare a performanţelor intelectuale. Învăţământul a devenit o ciorbă greu digerabilă, de teama să nu fie maltrataţi psihic idioţii, elevii cu adevărat buni nu mai au dreptul la nicio satisfacţie la sfârşitul unui an şcolar.

Jucăm în deplasare

Pentru că tot se poartă transferurile, mi-am mutat şi eu părerile fotbalistice în alt loc. Zi de zi voi transmite din living cele mai vechi informaţii despre meciurile de la Campionatul Mondial. Avem deja episodul1, episodul 2 şi 3.

De la „antena de bulgari” la televiziunea HD

În 1982, când comunismul începuse să dea rateuri îngrozitoare, undeva în România, într-un sat din mijlocul unei câmpii pline de grâne unde ţăranii împleteau sărăcia, un copil descoperea o lume. I-au fost necesare câteva „mâini” de cireşe, o antenă „care să prindă bulgarii” şi un cârd de pletoşi aflaţi dincolo de ecranul Snagovului alb-negru (Maradona, Socrates, Rossi, Platini) pentru a deveni fericit. Într-un deşert al speranţelor apărea o oază din care putea sorbi odată  la 4 ani. Acesta este Campionatul Mondial de Fotbal, marea sărbătoare a celor cu un număr limitat de motive de satisfacţie. Orientaţi antenele sufletului spre copilul din voi, începe fotbalul!

Fotbal cu prinţese

Îmi plac multe, dar puţine precum o lună îndopată cu un Campionat Mondial de Fotbal.  Sunt ca un copil  într-un magazin de jucării fiind în posesia unui cont nelimitat sau ca un cititor care află că a moştenit o imensă bibliotecă. Simt cum mă parăseşte răbdarea când văd ca puţinele zile rămase până la start trec tot mai greu, acelaşi sentiment fiind trăit şi de partea inocentă a familiei, care ,tot vineri, va avea parte de o altă bucurie: intră în vacanţa mare. Recunosc că aş da de la mine un mondial pentru o vacanţă mare, una adevărată, ca la 15 ani, nu una matură cu miros înţepător de şomaj, dar asta e altă discuţie. Cum fotbalistul din mine iese la lumină mai mereu în preajma unor astfel de evenimente, cu toate că de la 80 de kg în sus o face tot mai greu, nu m-am putut abţine să nu dau şi eu lovitura de start a Campionatului Mondial. Am făcut-o în stilul şi după posibilităţile mele, uşor autoironic, cu o minge care, vai de mine, avea un imprimeu cu … prinţese. Iată o dovadă de măiestrie surprinsă de ochiul mereu vigilent al lui Old Madre.

El cóndor pasa

Indiferent de scenariu, filmul în care joc rolul principal se va sfârşi cu moartea eroului (bun sau rău, asta vedem pe parcurs). Din când în când avem nevoie de certitudini, acesta este una. Ce îmi place cel mai tare? Că pot să trăiesc până atunci.

Placido Domingo – El cóndor pasa