La noi, de Paşte

La noi în sat, mai ales de Paște, oamenii cred în minuni și legende. Două aproape că s-au prăbușit anul acesta.

Ca în orice sat și în acesta există oameni cu o sete de nestăvilit. Consăteanul G. face parte din generația matură de consumatori, e experimentat, dar nu trecut. Un campion, căruia niciun eveniment, global sau personal nu-i stinge setea. Așa am crezut până acum. În Joia Mare, a prins un izvor, cu țuici, beri și vinuri și precum o căprioară s-a adăpat din el până s-a apropiat de comă. Obosit, l-a prins înserarea la o margine de potecă, chiar într-un nămol proaspăt. Un somn reconfortant de peste 10 ore, învelit cu cerul înstelat și cuplat prin toți porii la pământul patriei l-a zdruncinat puțin, astfel că s-a ajuns în situația, de neconceput, ca aproape 48 de ore să nu își dorească să mai consume nimic. De Paște, pe seară, chiar a fost surprins cu o sticlă plină cu suc în mână. O adevărată blasfemie în zi mare. Uneori chiar și oamenilor de fier li se mai face rău de la hidratare.

 

Religioși, oamenii cred în Înviere. În general. Pentru câteva secunde, niște doamne care l-au prins pe Gheorghiu Dej în fruntea țării, au crezut că asistă, în direct, la o înviere locală. Un bărbat din sat a decis să ducă o candelă, în primul minut al zilei de Paște, la mormântul părinților. Cu ochii pe flacără, e păcat să se stingă și să o reaprinzi de la chibrit, a uitat că lumea, inclusiv cimitirul, conține numeroase capcane. Nu a ratat întâlnirea cu un gărduleț de fier și a plonjat lin între două cavouri, exact unde se lucre la o groapă proaspătă. I-a luat ceva să se dezmeticească și după un timp, plin de noroi pe față, dar cu candela încă aprinsă, s-a ridicat din groapă. Impactul vizual a fost total, noroc că are un timbru vocal inconfundabil, așa că mica asistență și-a dat seama că nu se află în fața unui înviat din morți, ci a unui muritor, care încă vrea să mai trăiască.