LUMEA LUI DEDE'S

Alfonsina el Mar

Mercedes Sosa – Alfonsina el Mar

M-a cam prins dorul de mare, de apă, nisip şi pescăruşi, nu de haos, gălăgie şi aglomeraţie.

Spărgătorii de valuri

Debut

Micul fotoreporter al familiei si-a facut debutul la Cupa Presei (SPT FM – B1 TV 6-5). Dedes a comis si o cronicheta aici.

Haplea

Prietenul Haplea s-a decis să arate calea spre cratiţă şi celor mai puţin talentaţi în ale bucătariei. Cu mixerul într-o mână şi aparatul foto în cealaltă, Haplea ne îndrumă pas cu pas spre o reuşită deplină.

Zippo

Două nume de succes.

Cromatica

O piftie

Sunt un fan declarat al pregătirilor de dinaintea sărbătorilor, oricare ar fi ele. Îmi place să umblu prin magazine şi mai ales pieţe, să văd cum poporul este străbătut de sus în jos dar şi invers de fiorul marii zile ce tocmai stă să vină. Având o comandă fermă m-am prezentat la o carmangerie de cartier dis de dimineaţă, ora la care oraşul e bântuit de fantomele pensionarilor instruiţi la cozile comuniste. Cu 20 de metri înainte să ajung în faţa magazinului am avut o decădere în mine (după modelul Becali). Peste 20 de persoane se luptau aprig în uşa carmangeriei. Mi-am luat taurul de coarne(de fapt sacoşa de toarte) şi am decis să merg până la capăt. M-am lămurit repede despre ce e vorba, nu era o filmare în amintirea evenimentelor de acum 20 de ani. În magazin aşteptau câteva persoane, marea problemă era să treci de uşa lângă care era plasată o ladă frigorifică plină cu oase de porc şi vită, care erau oferite gratis doritorilor. Cei drept asemenea oase doar la muzeu am văzut, perfect lustruite fără nici o urmă de carne sau măduvă. Trec de grămada dezordonată în care doamne trecute de toate tinereţile posibile erau atent călcate în picioare de pensionari ceva mai vânjoşi şi aştept să cumpăr ce aveam de cumpărat. Cum ştiţi că sunt milos, am fost lovit de un sentiment greu de descris, care mi-a făcut stomacul mic şi jucăuş gata să se mute în propria-mi gură devenită pungă.

De nesuportat mi s-a părut şi dispreţul cu care îi tratau pe bieţii nefericiţi ceilalţi, ceilalţi=oamenii plasaţi la coada onorabilă unde carnea era livrată contra cost. Cel mai aprig se dovedea tocmai un bătrân aflat în faţa mea, care fără milă îi măscărea în fel şi chip. Normal, când înt-o încăpere se află un personaj care nu-mi cade bine la pipotă, acesta simte nevoia fie să se aşeze lângă mine fie să mă abordeze într-un dialog care mă distruge nervos. Nici de data aceasta nu am scăpat. Din fericire moralistul meu a ajuns rapid în faţa vânzătoarei şi a comandat sec:”Dă-mi şi mie o ureche de porc şi două târtiţe de curcan”. Târtiţe de curcan! Nu credeam că se comercializează şi aşa ceva dar totul se poate chiar la 7 lei kilogramul. “Gata piftia. Şi ciorbiţa”, a exclamat în momentul în care a primit marfa şi a achitat 4 lei şi jumătate. Ca un rege în drumul spre tron a trecut printre luptătorii de la galantarul cu oase lustruite. Superioritatea poate costa uneori doar 4,5 lei. Dacă îi ai.

Diferenţă

Diferenţa dintre comunism şi capitalism? Dacă în comunism primeşti un şut în fund trebuie să aplauzi, în capitalism poţi să urli.

Reinaldo Arenas (scriitor cubanez)

..în culori

Viaţa e o junglă, oamenii sunt nişte animale. Probabil.

Lovit de criză.

Spre vot.

 Negociază guvernul.

 Fotbal de partid.

O ţuică mică

Toarnă borhotttttt!

Acesta este hitul fiecarei toamne pentru mine. Strigătul de luptă se aude într-un singur loc, dar cui i-a trecut pe la ureche nu-l uită. Acţiunea se petrece de fiecare dată la cazan ( aşa i se spune alambicului unde se produce ţuica)  eu sunt ala care toarnă, iar proprietarul maşinăriei de stors alcool din prune e cel care strigă. Martorii sunt de obicei beţivii satului şi eventual alţi producători de spirtoase care îşi aşteaptă rândul. Acţiunea în sine este monotonă, torni borhot în alambic, învârţi dintr-o manivelă ca să nu se ardă prunele sau strugurii, bagi lemne în cuptor şi din când în când guşti produsul finit pentru a-i aprecia tăria. După mai multe degustări începi să încurci manevrele, dar asta contează mai puţin. Partea plăcută o reprezintă însă vizitatorii. Contra câtorva ţuici mici (pe parcurs devin mari) aceştia simt nevoia să te pună la curent cu toate problemele lor. Aşa am aflat că o femeie de aproape 80 de ani are o mare problemă cu un papagal, pe care doar credinţa ei mare o împiedică să-l omoare. Acesta îşi violează partenera de câte ori are chef şi când aceasta face câte un ouşor fiara se repede şi-l sparge. Asta e marea ei problemă, în rest are de toate, mai puţin bani. De fapt, de toate înţeleg că înseamnă vreo 30 de raţe. E de condiţie bună, tatăl ei a fost preşedinte pe ţară la judeţ. Un domn ieşit la pensie de vreo 5-6 ani, nu mai bea de 6 luni, a scăpat de o boală care aproape îl dezonora. Se ţârcâia în pantaloni. De când bea doar cafea de la aparatul de la bufet nu mai are nici o problemă. Aici mă simt vinovat. Cele 6 luni de abstinenţă au fost întrerupte de ţuica mea. La cum a plecat de la cazan sunt sigur că ţârcâiala s-a întors. Un nepot care face grătare în curte odată la 2 săptămâni şi hăhăie cu toţi proştii aduşi de la Găieşti este un alt motiv de supărare. Un aparat de radio schimbă brusc discuţia şi astfel aflu care e temperatura politică în zonă. Oamenii se revoltă. Sunt capabili de adevărate acte de curaj. Ideea e următoarea: dacă nu primesc şi ei plicuri cu bani aşa cum li s-a  întâmplat la alegerile trecute câtorva consăteni nu se mai deplasează la vot. Ce ei sunt proşti doar pentru doi cozonaci şi o pungă de orez. Îmi dai banul mă urc în microbuz şi te votez. Transportul la urne cu microbuzul este deja ceva banal. Mai aflu că Băsescu l-a închis pe Becali, şi poate să închidă pe cine vrea el, că Geoană e moale şi poartă cămăşi prea mari de el, Iliescu e încă  verde şi Elena Udrea este lider în materie de vise erotice. Crin Antonescu? Care Antonescu?, păi nu l-au omorât comuniştii. Un personaj cu o mustaţă parcă închipuită de Kusturica(jumătate albă-parte din centru, jumătate neagră- sferturile laterale) întrerupe discuţia politică. Îl laudă deşănţat pe proprietarul alambicului, produce marfă bună. O jumătate a băut aseară pe la 8 şi a dormit neîntors.

Toarnă borhotttttt! 

Brusc îmi amintesc ce e cu mine în acea încăpere înecată în fum, aburi de alcool şi vorbe multe. Aceasta a fost doar o tranşă din ţuică pe care am produs-o (un cazan). În total au fost 9 şi oamenii s-au tot schimbat.