Exist\u0103 o v\u00e2rst\u0103 la care timpul nu curge, ci st\u0103. \u00cen copil\u0103rie, \u201eacum\u201d este singura unitate de m\u0103sur\u0103 care conteaz\u0103, iar trecutul, chiar \u0219i cel apropiat, cap\u0103t\u0103 propor\u021bii mitologice. O absen\u021b\u0103 devine rapid o eternitate.<\/p>\n\n\n\n
\u00cen urm\u0103 cu cincizeci \u0219i trei de ani, \u00eentr-o zi de duminic\u0103, bunicul meu patern se stingea. Nu l-am cunoscut niciodat\u0103, dar i-am mo\u0219tenit absen\u021ba. \u00cen anii \u201980, mergeam \u00een fiecare 6 mai la cimitir, f\u0103r\u0103 s\u0103 lipsesc. Era un ritual pe care \u00eel respectam mai degrab\u0103 dintr-o form\u0103 de loialitate dec\u00e2t din \u00een\u021belegere. Pentru mine, bunicul era deja departe, pierdut \u00eentr-un timp care nu-mi apar\u021binea. Mi se p\u0103rea c\u0103 de la moartea lui trecuse o ve\u0219nicie.<\/p>\n\n\n\n
\u00cel priveam pe tata \u0219i \u00eencercam s\u0103 descifrez ceva ce nu avea \u00eenc\u0103 limbaj pentru mine: cum poate un om s\u0103 duc\u0103 mai departe o desp\u0103r\u021bire de acest fel? Cum poate s\u0103 continue s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, s\u0103 vorbeasc\u0103, s\u0103 r\u00e2d\u0103 chiar, \u00een timp ce o parte din el r\u0103m\u00e2ne, definitiv, \u00een urm\u0103? Era o nedumerire aproape indignat\u0103, copil\u0103reasc\u0103 \u2014 ca \u0219i cum via\u021ba ar fi trebuit s\u0103 se opreasc\u0103 \u00een fa\u021ba unei pierderi.<\/p>\n\n\n\n
Anii au trecut, iar timpul, \u00eencet \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 anun\u021be, \u0219i-a schimbat consisten\u021ba. Ve\u0219niciile au \u00eenceput s\u0103 se mic\u0219oreze. Nu au disp\u0103rut, dar au devenit mai precise, mai m\u0103surabile. Nu mai sunt abisuri, ci intervale.<\/p>\n\n\n\n
Peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 se vor \u00eemplini cincisprezece ani de c\u00e2nd tat\u0103l meu s-a dus s\u0103-\u0219i revad\u0103 p\u0103rintele. Ceea ce odinioar\u0103 ar fi fost o \u201evia\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103\u201d este acum o succesiune de zile, de anotimpuri, de amintiri care nu se estompeaz\u0103, ci se a\u0219az\u0103. Odat\u0103 cu aceast\u0103 schimbare, a ap\u0103rut \u0219i \u00eentrebarea care m\u0103 \u00eenso\u021be\u0219te zilnic: cum se \u00eendur\u0103 desp\u0103r\u021birea?<\/p>\n\n\n\n
Nu exist\u0103 un r\u0103spuns simplu. Poate pentru c\u0103 \u00eentrebarea porne\u0219te de la o premis\u0103 gre\u0219it\u0103: aceea c\u0103 desp\u0103r\u021birea este un obstacol de trecut, o suferin\u021b\u0103 care trebuie dep\u0103\u0219it\u0103, consumat\u0103, \u00eenchis\u0103. \u00cen realitate, ea nu se \u00eencheie. Nu exist\u0103 un moment \u00een care s\u0103 po\u021bi spune c\u0103 ai terminat cu pierderea, c\u0103 ai \u00eenv\u0103\u021bat lec\u021bia \u0219i c\u0103 po\u021bi merge mai departe eliberat.<\/p>\n\n\n\n
Desp\u0103r\u021birea nu se \u00eendur\u0103 ca o ran\u0103 care se vindec\u0103, ci ca o prezen\u021b\u0103 care se transform\u0103. La \u00eenceput, durerea este brutal\u0103, aproape fizic\u0103. E o ruptur\u0103 care nu admite explica\u021bii \u0219i nici consolare. Apoi, \u00een timp, ea se retrage din prim-plan, dar nu dispare. Se schimb\u0103. Devine mai t\u0103cut\u0103, mai difuz\u0103, dar \u0219i mai profund\u0103. Nu mai este un strig\u0103t, ci o umbr\u0103 care apas\u0103 greu. Nu mai izbucne\u0219te, dar revine constant, \u00een anumite lumini, \u00een gesturi mici care declan\u0219eaz\u0103 amintirea f\u0103r\u0103 avertisment.<\/p>\n\n\n\n
Poate c\u0103 asta vedeam la tat\u0103l meu f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleg: nu \u00eendura \u00een sensul de a rezista, ci \u00eenv\u0103\u021base s\u0103 mearg\u0103 \u00eenainte, la bra\u021b cu lipsa. O purta cu el, f\u0103r\u0103 s\u0103-l \u00eempiedice s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Acum, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi fi propus, am ajuns \u00een acela\u0219i punct. \u00centrebarea pe care nu i-o adresam c\u00e2ndva a devenit a mea: cum se \u00eendur\u0103 desp\u0103r\u021birea?<\/p>\n\n\n\n
Poate c\u0103 r\u0103spunsul st\u0103 \u00een felul \u00een care timpul nu trece pe l\u00e2ng\u0103 noi, ci se a\u0219az\u0103 peste noi. Nu \u0219terge, ci doar ofer\u0103 o form\u0103 de echilibru: \u00eentre ceea ce a fost \u0219i ceea ce continu\u0103. \u00centre absen\u021b\u0103 \u0219i prezen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Cei care pleac\u0103 nu r\u0103m\u00e2n doar \u00een trecut. Ei se mut\u0103, \u00eencet, \u00een structura noastr\u0103. \u00cen felul \u00een care g\u00e2ndim, \u00een reac\u021biile pe care le avem, \u00een t\u0103cerile pe care le \u00een\u021belegem altfel dec\u00e2t \u00eenainte. Nu \u00eei mai avem, dar nici nu i-am pierdut complet. A\u0219a am \u00een\u021beles c\u0103 desp\u0103r\u021birea se \u00eendur\u0103 tocmai pentru c\u0103 nu este niciodat\u0103 total\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00een zile ca 6 mai, \u00een\u021belegem mai clar c\u0103 trecerea anilor nu ne \u00eendep\u0103rteaz\u0103 definitiv de cei pe care i-am pierdut, chiar dac\u0103 exist\u0103 o v\u00e2rst\u0103 la care timpul curge tot mai rapid.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exist\u0103 o v\u00e2rst\u0103 la care timpul nu curge, ci st\u0103. \u00cen copil\u0103rie, \u201eacum\u201d este singura unitate de m\u0103sur\u0103 care conteaz\u0103, iar trecutul, chiar \u0219i cel apropiat, cap\u0103t\u0103 propor\u021bii mitologice. O absen\u021b\u0103 devine rapid o eternitate. \u00cen urm\u0103 cu cincizeci \u0219i trei de ani, \u00eentr-o zi de duminic\u0103, bunicul meu patern se stingea. Nu l-am cunoscut…<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"closed","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[5],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4922"}],"collection":[{"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4922"}],"version-history":[{"count":1,"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4922\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4923,"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4922\/revisions\/4923"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4922"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4922"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4922"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}