![\"IMG_20151217_134346\"](\"http:\/\/www.dedes.ro\/wp-content\/uploads\/2015\/12\/IMG_20151217_134346.jpg\")
<\/a>\u00cen anul acela, din motive pe care istoria nu le-a re\u021binut, familia mea nu crescuse un porc. Dar cum pentru tat\u0103l meu cea mai crunt\u0103 \u00eenjur\u0103tur\u0103 era \u201enenorocitule f\u0103r\u0103 porc de Cr\u0103ciun\u201d, prin octombrie a mers la v\u0103rul lui cu porecl\u0103 de t\u00e2r\u00e2toare \u0219i a arvunit un porc pe care urma s\u0103-l ridic\u0103m cu o zi sau dou\u0103 \u00eenainte de Ignat. Satul nostru era exact ca o s\u0103geat\u0103 lipsit\u0103 de taina deplas\u0103rii care st\u0103tea pe loc perfect paralel cu r\u00e2ul Arge\u0219. Exista o singur\u0103 uli\u021b\u0103: uli\u021ba cimitirului, \u00een rest totul era drept, mai pu\u021bin c\u00e2\u021biva oameni \u0219i c\u00e2teva garduri.<\/p>\nDac\u0103 nu \u0219ti\u021bi, v\u0103 spun eu, foamea copilului e mult diferit\u0103 de foamea omului matur, are mai multe meandre, nu e at\u00e2t de simpl\u0103. \u0218i cel mai r\u0103u \u00eei e foame de \u201eceva bun\u201d. Pentru mine \u0219oriciul era ceva bun, tocmai de aceea de pe la Sf\u00e2ntul Nicolae \u00eencepeam s\u0103 am o privire de lup hulpav ori de c\u00e2te ori treceam pe l\u00e2ng\u0103 un porc. Porc, porc, pe patru picioare, ca s\u0103 nu existe confuzii \u0219i b\u0103nuieli nefondate. T\u0103ierea porcului era pe primul loc \u00een topul evenimentelor speciale, cu repeti\u021bie anual\u0103, la egalitate cu ziua mea de na\u0219tere. Tocmai de aceea \u00een anul respectiv tr\u0103iam o u\u0219oar\u0103 emo\u021bie, nu \u0219tiam c\u00e2t de ferm\u0103 era \u00een\u021belegerea dintre tata \u0219i v\u0103rul lui. Habar nu aveam c\u0103 \u00eentre timp porcul fusese pl\u0103tit integral \u0219i c\u0103 noi trebuia s\u0103 mergem s\u0103-l lu\u0103m.<\/p>\n
Finalul unei a\u0219tept\u0103ri \u00eencordate a venit \u00eentr-o sear\u0103 de vineri: \u201eD\u0103nu\u021b\u0103 (asta eram eu, acum sunt altul), hai s\u0103 luam porcul!\u201d. Am s\u0103rit imediat \u00een ghete, dar c\u00e2nd l-am v\u0103zut pe tata \u00een mijlocul cur\u021bii cu o sfoar\u0103 pus\u0103 peste um\u0103r \u0219i o nuia de corcodu\u0219 \u00een m\u00e2n\u0103, viermele nelini\u0219tii a \u00eenceput s\u0103-mi dea t\u00e2rcoale. \u201e\u00cel lu\u0103m a\u0219a pe jos, la plimbare. C\u0103 \u00een c\u0103ru\u021b\u0103 nu avem cu cine s\u0103-l urc\u0103m \u0219i risc\u0103m \u0219i s\u0103-i rupem un picior\u201d. P\u00e2n\u0103 la v\u0103ru acas\u0103 era maxim un kilometru. Am plecat mai spre sear\u0103, ca s\u0103 nu ne vad\u0103 chiar tot satul cu porcul la plimbare. \u00cen\u021beleapt\u0103 decizie! \u00cen c\u00e2teva minute eram \u00een ograda omului, iar tata a exclamat \u201e S-a f\u0103cut cam mare!\u201d, iar eu am tradus \u201eAre o gr\u0103mad\u0103 de \u0219orici\u201d. Am legat porcul de piciorul din spate, cu sfoara adus\u0103 de acas\u0103, \u0219i am ie\u0219it cu el \u00een strad\u0103. Nu era nici lumin\u0103, dar nici \u00eentuneric, era fix vremea c\u00e2nd umbrele se joac\u0103 libere.<\/p>\n
Soarele se culcase, luna abia se trezea, drumul era drept, pe el ne aflam, la vedere, eu tata \u0219i porcul. Nu trebuia s\u0103 fi c\u00e2nt\u0103rit multe lucruri la via\u021ba ta ca s\u0103-\u021bi dai seama c\u0103 porcul era mai greu dec\u00e2t noi doi la un loc cu cel pu\u021bin 50 de kilograme. A\u0219a st\u00e2nd lucrurile, noi ne \u00eenchipuiam c\u0103 ducem porcul acas\u0103, el \u0219tia c\u0103 ne duce unde vrea el. Dup\u0103 c\u00e2\u021biva metri, suina a decis c\u0103 nu-i place drumul drept, a\u0219a c\u0103 a f\u0103cut brusc st\u00e2nga \u0219i ne-a b\u0103gat pe uli\u021ba cimitirului, unde nu se afla nicio cas\u0103. \u00cenc\u0103 optimist, tata \u00eemi zice: \u201eE de\u0219tept, asta a sim\u021bit ceva\u201d. Dup\u0103 30 de minute prin noroaie \u0219i gropi, am reu\u0219it s\u0103 revenim la strada principal\u0103. O socoteal\u0103 simpl\u0103 ne ar\u0103ta c\u0103 parcursesem deja 5 metri pe drumul drept. \u00cenc\u0103 vesel, tata spune: \u201ePeste dou\u0103 zile e Ignatul, dac\u0103 mergem \u00een ritmul asta cred c\u0103 \u00eel t\u0103iem pe la Tite la poart\u0103\u201d, poart\u0103 care se afla cam la jum\u0103tatea distan\u021bei. Am preluat nuiaua de corcodu\u0219 \u0219i am zis s\u0103 impulsionez pu\u021bin lucrurile. Amabil, porcul a \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 mai repede, doar c\u0103 o f\u0103cea \u00een cerc. \u00cen urm\u0103toarea jum\u0103tate de or\u0103 am traversat strada de 6-7 ori, tur retur, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eenaint\u0103m mai mult de 10 metri. Din fericire \u00een acele vremuri ma\u0219inile erau mult mai rare, benzina mai greu de procurat, a\u0219a c\u0103 nu riscam prea tare, puteam cel mult s\u0103 ne sf\u00e2r\u0219im de epuizare.<\/p>\n
Soarele se culcase definitiv. Era \u00eentuneric. \u00centuneric adev\u0103rat, nu ca \u0103sta de acum, sf\u00e2\u0219iat de tot felul de becuri \u0219i neoane. Curentul electric era p\u0103strat pentru lucruri mai importante, oamenii satului puteau s\u0103-\u0219i culce visele veghea\u021bi de lumina unei l\u0103mpi pe gaz, care, firesc pentru nefirescul vremurilor, nu se g\u0103sea.<\/p>\n
Eram pleca\u021bi de acas\u0103 de mai bine de o or\u0103 \u0219i jum\u0103tate \u0219i porcul p\u0103rea dispus s\u0103 ne familiarizeze cu toate \u0219an\u021burile din sat. Cum \u00een vremurile acelea un om f\u0103r\u0103 o lantern\u0103 nu era om, tata a pornit-o pe a lui, una ruseasc\u0103, dotat\u0103 cu patru baterii. \u0218i miracolul s-a produs, porcul a \u00eenceput s\u0103 fie interesat de fasciculul de lumin\u0103 proiectat pe p\u0103m\u00e2nt. \u00cel urm\u0103rea, \u00een fond nu era primul porc dornic s\u0103 \u00eenghit\u0103 lumina altora. Dup\u0103 dou\u0103 ore \u0219i c\u00e2teva minute am introdus porcul \u00een curte. Obosise \u0219i el. Noi deja trecusem lejer de aceast\u0103 stare. \u201e\u00ce\u021bi dai seama c\u0103 dac\u0103 le\u0219ina asta pe drum trebuia s\u0103-l aducem \u00een bra\u021be?\u201d, a mai zis tata c\u00e2nd \u00een sf\u00e2r\u0219it terminaser\u0103m c\u0103l\u0103toria. Am crezut c\u0103 vorbe\u0219te cu porcul. Ce a urmat? Obiceiuri str\u0103vechi, mo\u0219tenite de la str\u0103mo\u0219i!<\/p>\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen vremea \u00een care \u00een satele de pe malul Arge\u0219ului, portocalele \u0219i bananele erau semn clar c\u0103 se sf\u00e2r\u0219e\u0219te anul, curentul electric era un adev\u0103rat lux, la fel ca \u0219i p\u00e2inea, iar o noapte de program TV reprezenta un\u00a0 miracol, oamenii \u00eenc\u0103 erau lega\u021bi cu fire nev\u0103zute de obiceiuri str\u0103vechi. \u0218i ce obicei putea fi…<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[5],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3646"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3646"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3646\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3649,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3646\/revisions\/3649"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3646"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3646"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3646"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}