{"id":4591,"date":"2023-02-07T10:18:23","date_gmt":"2023-02-07T08:18:23","guid":{"rendered":"http:\/\/www.dedes.ro\/?p=4591"},"modified":"2023-02-07T10:18:25","modified_gmt":"2023-02-07T08:18:25","slug":"o-casa-urca-la-cer","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/2023\/02\/07\/o-casa-urca-la-cer\/","title":{"rendered":"O cas\u0103 urc\u0103 la cer"},"content":{"rendered":"\n

Despre pove\u015ftile la gura sobei s-au spus multe. Au devenit chiar ele un soi de legend\u0103, un t\u0103r\u00e2m mitic pe unde nu mai calc\u0103 nimeni.<\/p>\n\n\n\n

Cu 100 de ani \u00een urm\u0103, Petre al B\u0103dic\u0103i (bunicul meu) se c\u0103s\u0103torea \u015fi \u00ee\u015fi ridica o cas\u0103, \u00eentr-un sat pe Valea Arge\u015fului. Orfan de r\u0103zboi, tat\u0103l i-a murit pe front, mama acas\u0103, Petre \u015fi-a f\u0103cut o cas\u0103 mic\u0103, din care lipseau multe, mai pu\u0163in copiii, nou\u0103 (doar \u015fase au ajuns la majorat).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen acea cas\u0103 luna decembrie venea cu o mare bucurie. Nu e vorba de cadouri, ar fi fost bune, dar se \u00eenv\u0103\u0163aser\u0103 s\u0103 nu obi\u015fnuiasc\u0103. De altfel, \u00een ciuda aparen\u0163elor materiale, familia mea a fost mereu una foarte bogat\u0103, dintr-un motiv simplu – ne-am dorit de fiecare dat\u0103 fix ce aveam \u015fi nimic mai mult, chiar \u015fi c\u00e2nd nu se g\u0103sea m\u00e2ncare ne-am dat seama c\u0103 ne st\u0103 mai bine ceva mai sub\u0163irei. Revenind la bucurie, Petre avea un prieten, din ai lui Casc\u0103 (probabil ceva legat tot de r\u0103zboi), care la r\u00e2ndul s\u0103u avea c\u00e2teva c\u0103r\u0163i. \u00cen linia \u00eent\u00e2i st\u0103teau „P\u0103cal\u0103 \u015fi T\u00e2ndal\u0103”, „Snoave \u015fi pove\u015fti populare” de Ispirescu \u015fi „Lir \u015fi Tibi\u015fir”. A\u0163i ascultat vreodat\u0103 o poveste citit\u0103 la lumina l\u0103mpii \u00eentr-o camer\u0103 plin\u0103 cu copii? Nu e ceva mai frumos \u015fi mai plin de speran\u0163\u0103 dec\u00e2t un copil ascult\u00e2nd o poveste, care uneori \u0163ine \u015fi de foame \u015fi de frig.<\/p>\n\n\n\n

An de an, p\u00e2n\u0103 dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial, de la Mo\u015f Nicolae p\u00e2n\u0103 la Sf\u00e2ntul Ion \u00een cas\u0103 se auzeau pove\u015ftile. Acesta era semnalul pentru plecatul cu Colindul, cu Plugu\u015forul sau Capra. Un ritual de la care cei ai casei nu se ab\u0103teau, bucuria s\u0103rb\u0103torilor se deschidea cu o poveste, iar povestea acestor seri a fost spus\u0103 urm\u0103toarelor genera\u0163ii.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anii 60, unul dintre b\u0103ie\u0163ii lui Petre, Gheorghe (tata) a construit o cas\u0103 pu\u0163in mai mare peste funda\u0163ia casei mici. Nu mai erau a\u015fa mul\u0163i copii, doar doi, dar din fericire „gard \u00een gard” locuiau \u015fi cei patru copii ai unui alt fiu al lui Petre (Ni\u0163\u0103) \u015fi c\u00e2nd era vorba de pove\u015fti nu spunea unul nu.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anii 80, \u00eentuneca\u0163i \u015fi plini de neajunsuri, lampa lumina la fel de bine – \u015fi atunci se economisea energia -, iar c\u0103r\u0163ile cu P\u0103cal\u0103 \u015fi Lir \u015fi Tibi\u015fir, f\u0103r\u0103 coper\u0163i acum, nu p\u0103r\u0103siser\u0103 incinta. Parc\u0103 v-am \u00eentrebat ceva mai sus, a\u015fa c\u0103 nu repet, dar insist, sentimentul este incredibil.<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un decembrie de la \u00eenceputul anilor 2000, c\u00e2nd \u00een ajunul Cr\u0103ciunului a ap\u0103rut o pan\u0103 de curent \u015fi a reap\u0103rut vechea lamp\u0103, nepo\u0163ii \u015fi str\u0103nepo\u0163ii lui Petre au ascultat\/reascultat povestea cu Lir \u015fi Tibi\u015fir, P\u0103cal\u0103 disp\u0103ruse o dat\u0103 cu cartea. Nimic parc\u0103 nu se schimbase, doar cei mici de ieri erau mari acum, bunici sau p\u0103rin\u0163i la r\u00e2ndul lor.<\/p>\n\n\n\n

\"\"\/<\/figure>\n\n\n\n

<\/a><\/p>\n\n\n\n

Anul acesta, \u00een ajun de Mo\u015f Nicolae, pa\u015fii m-au readus acas\u0103, acum goal\u0103 (din copiii, ginerii \u015fi nurorile lui Petre nu mai tr\u0103ie\u015fte nimeni; la \u00eenceputul lui decembrie mama \u00eenc\u0103 mai era printre noi, \u00eentre timp s-a dus \u015fi ea). Am aprins focul \u00een sob\u0103 \u015fi am ascultat povestea lemnelor care \u00eencercau s\u0103 m\u0103 \u00eenc\u0103lzeasc\u0103, prin minte se v\u00e2nturau multe, dar c\u00e2nd \u015fi c\u00e2nd ap\u0103reau P\u0103cal\u0103 \u015fi prietenii lui Lir \u015fi Tibi\u015fir, bunicii pe care nu i-am cunoscut, unchii \u015fi m\u0103tu\u015file, verii pleca\u0163i timpuriu \u015fi mai ales tata. Mi-am f\u0103cut curaj, am luat \u00een m\u00e2n\u0103 cartea mai b\u0103tr\u00e2n\u0103 dec\u00e2t mine \u015fi dec\u00e2t casa \u015fi am \u00eenceput s\u0103 le citesc pere\u0163ilor. A\u0163i citit vreodat\u0103 o poveste cu voce tare \u00eentr-o cas\u0103 veche \u015fi goal\u0103? Nu e nimic mai trist \u015fi lipsit de speran\u0163\u0103. Citeam, vocea \u00eemi tremura \u015fi dintr-o dat\u0103 am avut impresia c\u0103 sufletul casei urca la cer, nu se putuse desprinde p\u00e2n\u0103 atunci, avea nevoie de o ultim\u0103 poveste, iar eu eram condamnat s\u0103 i-o spun.<\/p>\n\n\n\n

Deodat\u0103 am auzit o b\u0103taie u\u015foar\u0103 \u00een geam \u015fi am tres\u0103ltat de emo\u0163ie. E ajun de Mo\u015f Nicolae, uneori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 minuni.<\/p>\n\n\n\n

Uneori, nu mereu!<\/p>\n\n\n\n

Am ie\u015fit \u00een curte, plin de speran\u0163\u0103, la fereastr\u0103 era un motan al vecinilor, galben, guraliv \u015fi mereu \u00eenfometat. \u00cel \u015ftiu bine, niciodat\u0103 nu are timp de pove\u015fti, \u00eel alearg\u0103 foamea \u015fi nu vrea s\u0103 se lase prins. Vechea cas\u0103 are acum multe amintiri, dar mai pu\u0163in\u0103 m\u00e2ncare, a\u015fa c\u0103 a fost nevoie s\u0103 merg la magazinul din sat pentru a putea oferi ceva oaspetelui, care \u00een felul lui \u00eemi spusese o poveste, despre via\u0163\u0103 \u015fi mersul ei, care con\u0163ine priviri \u00een spate, dar mai ales \u00een fa\u0163\u0103, pentru c\u0103, melancolici fiind, avem tendin\u0163a s\u0103 spunem c\u0103 \u00eenainte era mai bine \u015fi de aceea mergem tot \u00eenainte. Dup\u0103 ce mi-am osp\u0103tat musafirul, m-am \u00eentins pe pat, cu palmele \u00eempreunate sub cap, cum f\u0103ceam \u00een copil\u0103rie, \u015fi am \u00eenceput s\u0103 visez, cum cu 100 de ani \u00een urm\u0103 un orfan construia o cas\u0103 pe Valea Arge\u015fului, un loc unde se vor spune multe pove\u015fti.<\/p>\n\n\n\n

Vine Cr\u0103ciunul, dac\u0103 pute\u0163i, face\u0163i un cadou casei copil\u0103riei voastre, aflat\u0103 \u00een cer sau pe p\u0103m\u00e2nt, spune\u0163i-i o poveste cu copii veseli \u015fi speran\u0163ele lor. Oric\u00e2t de vechi ar fi, oamenii \u015fi casele au nevoie de o poveste \u015fi o speran\u0163\u0103.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Text ap\u0103rut \u00een ziarul BURSA<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre pove\u015ftile la gura sobei s-au spus multe. Au devenit chiar ele un soi de legend\u0103, un t\u0103r\u00e2m mitic pe unde nu mai calc\u0103 nimeni. Cu 100 de ani \u00een urm\u0103, Petre al B\u0103dic\u0103i (bunicul meu) se c\u0103s\u0103torea \u015fi \u00ee\u015fi ridica o cas\u0103, \u00eentr-un sat pe Valea Arge\u015fului. Orfan de r\u0103zboi, tat\u0103l i-a murit pe…<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[5],"tags":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4591"}],"collection":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4591"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4591\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":4592,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4591\/revisions\/4592"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4591"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4591"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/www.dedes.ro\/index.php\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4591"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}