Oric\u00e2t de mult r\u0103zboi, suspin \u015fi februarie ar fi pe lume, exist\u0103 \u015fi c\u00e2te o duminic\u0103 \u00een care soarele te d\u0103 afar\u0103 din cas\u0103. \u00ce\u0163i faci un minim plan, care con\u0163ine trecut, prezent \u015fi viitor \u015fi pleci viteje\u015fte… cu liftul spre parter. \u00cencepi cu trecutul. Cum ne invit\u0103 \u015fi poetul, „La cimitir, pe la cei du\u015fi, coboar\u0103-n zori \u015fi te \u00eenchin\u0103”. Nu e cazul c\u00e2nd \u00eentre tine \u015fi locul de odihn\u0103 ve\u015fnic\u0103 al p\u0103rin\u0163ilor sunt ni\u015fte kilometri lungi \u015fi tri\u015fti, dar po\u0163i aprinde o lum\u00e2nare la cea mai apropiat\u0103 biseric\u0103. Cum la drum nu pleci f\u0103r\u0103 o baz\u0103, \u00een buzunarul de la spate st\u0103 o sut\u0103 de lei. Singur\u0103, pentru c\u0103 te afli deja la jum\u0103tatea distan\u0163ei dintre salariul ridicat \u015fi cel pe care urmeaz\u0103 s\u0103-l ridici. Ajungi s\u0103 cumperi o lum\u00e2nare \u015fi c\u00e2nd \u00eentinzi suta, un mic iad se dezl\u0103n\u0163uie \u00een interiorul bisericii. Ideea de baz\u0103 e c\u0103 e\u015fti chiar nesim\u0163it dac\u0103 vrei s\u0103 pl\u0103te\u015fti o lum\u00e2nare de 75 de bani cu o sut\u0103 de lei (de fapt, doamna de la lum\u00e2n\u0103ri spune un milion). Te retragi ru\u015finat, Dumnezeu e sus \u015fi \u015ftie mai bine ca oricine c\u0103 gestul conteaz\u0103, \u00een sufletul meu arde o candel\u0103 pe care nu o poate stinge nicio acritur\u0103 care practic\u0103 doar cre\u015ftinismul de parad\u0103. Trebuie s\u0103 admit c\u0103 \u00een deja lunga mea experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103 am constatat c\u0103 \u00een spatele celor mai pioase z\u00e2mbete se ascund cele mai negre apuc\u0103turi.<\/p>\n\n\n\n
Prezentul e legat mai mereu de diverse amenin\u0163\u0103ri, iar foamea este una dintre ele. Ca s\u0103 o ast\u00e2mperi, primul pas, cel pu\u0163in \u00een spa\u0163iul Danubiano-Pontic, este s\u0103 pui pe mas\u0103 o p\u00e2ine. Virez spre pia\u0163\u0103, unde \u015ftiu c\u0103 exist\u0103 un „cuptor de aur” \u015fi atac frontal o franzel\u0103 dubl\u0103 de cinci lei. „Schimbat nu ave\u0163i? C\u0103 nu am s\u0103 dau restul”. Nu exist\u0103 recurs, deci am\u00e2ni \u015fi p\u00e2inea. Din p\u0103cate, stomacul meu nu e impresionat de ideea gestului care conteaz\u0103. Ar fi cazul s\u0103 revin. Suta de lei r\u0103m\u00e2ne intact\u0103. M\u0103 simt ca \u00een povestirea „Bancnota de un milion de lire” a scriitorului american Mark Twain (de altfel, am „citit” \u015fi filmul cu excep\u0163ionalul Gregory Peck), doar c\u0103 acolo se putea orice f\u0103r\u0103 s\u0103 folose\u015fti bancnota, iar eu nu puteam dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 ab\u0163in.<\/p>\n\n\n\n
Plec mai departe, e soare, e frumos, pe p\u0103m\u00e2nt, \u00een cartierul unde locuiesc e pace. \u00cen viitorul apropiat, adic\u0103 mai pe sear\u0103, a\u015f asculta ni\u015fte muzic\u0103, a\u015fa c\u0103 plec spre t\u00e2rg, de unde nu de pu\u0163ine ori am achizi\u0163ionat ni\u015fte „viniluri” de mare p\u0103trundere emo\u0163ional\u0103. Nu mai insist, e\u015fec direct, cu suta mea nu puteam face dec\u00e2t urm\u0103torul t\u00e2rg: s\u0103 cump\u0103r de to\u0163i banii, ceea ce ar \u00eensemna la o prim\u0103 strigare 10 discuri, la a doua, care presupune \u015fi ceva negociere, cam 15. Nu e r\u0103u, dar nu sunt preg\u0103tit pentru investi\u0163ii at\u00e2t de mari \u00een cultur\u0103. Nu m\u0103 mai abat pe la pia\u0163\u0103. Am obosit s\u0103 tot car povara sutei de lei. Intru \u00eentr-un supermarket, ag\u0103\u0163 o p\u00e2ine, nu la fel de spectaculoas\u0103 ca la pia\u0163\u0103, dar na, bog\u0103\u0163ia se pl\u0103te\u015fte, m\u0103 duc la cas\u0103 \u015fi un nou e\u015fec. Nu exist\u0103 rest, dar sunt invitat s\u0103 pl\u0103tesc cu cardul. Sigur c\u0103 da, de\u015fi cardul STB, pentru transportul \u00een comun, nu cred c\u0103 ne ajut\u0103 \u00een acest caz.<\/p>\n\n\n\n