Canicul\u0103, final de program de lucru, stai \u0219i tu dandy – relaxat pe canapea ascult\u00e2nd la gr\u0103mad\u0103 ce \u00ee\u021bi ofer\u0103 youtube-ul, c\u00e2nd deodat\u0103 auzi dou\u0103 acorduri \u0219i sim\u021bi \u00een prim\u0103 faz\u0103 c\u0103 ceva te-a electrocutat, dup\u0103 care consta\u021bi c\u0103 nu mai po\u021bi respira din cauza valurilor de melancolie care te izbesc \u00een fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
De la ce a plecat totul? De la un c\u00e2ntec pe care nu l-am mai auzit de mai multe zeci de ani \u0219i care se nume\u0219te \u201dLa fereastr\u0103\u201d, din coloana sonor\u0103 a filmului Fata Morgana (1981), c\u00e2ntat de Marin Traian. Desigur, pentru 87,6 % dintre cei pe care \u00eei cunosc toate aceste detalii nu reprezint\u0103 niciun c\u00e2rlig. Melodia nu are nimic special pentru cineva care ar asculta-o acum \u00een premier\u0103, posibil s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 z\u00e2mbete ironice, dar pentru subsemnatul a fost un soi de ciocan \u00een cap. Ce e mai grav c\u0103 astfel de senza\u021bii \u00eemi sunt provocate tot mai des de mirosul unui parfum cunoscut, de o poezie citit\u0103 c\u00e2ndva, un film v\u0103zut \u00een tinere\u021be, un c\u00e2ntec ascultat cu alte urechi, un nume.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103 dor at\u00e2t de multe amintiri frumoase \u00eenc\u00e2t toate bolile de care suf\u0103r trec lejer la capitolul \u0219i altele.<\/p>\n\n\n\n
Altfel, conform lui Sartre, „Amintirea e singurul paradis din care nu putem fi alunga\u021bi\u201d.<\/p>\n\n\n\n
Pe de alt\u0103 parte, ca s\u0103 m\u0103 autocitez: \u201dlucrez puternic la prezent pentru ca m\u00e2ine s\u0103 am un trecut care s\u0103-mi fac\u0103 pl\u0103cere\u201d.<\/p>\n\n\n\n