În ultima săptămână, am auzit de atâtea ori „Ai grijă, că se fură!”, încât, la un moment dat, eram convins că nu scap. Ca să fiu exact, formularea era: „Fură românii aici, în Barcelona, de sting.” Atent să nu mă „stingă” ai mei, nu am putut să nu observ un alt lucru: zona stătea foarte bine la capitolul bărbați care doreau ca toată lumea să afle că ei nu au grija femeilor.
Am revenit în țară fără să pățesc nimic și mi-am reintrat în ritmul normal.
Dornic să gust niște roșii cu brânză, am atacat piața Drumul Taberei (Moghioroș, pentru nostalgici). La rândul ei, m-a atacat și ea. Ușor răcit, plasasem în buzunarul de la spate un pachet generos de șervețele. În timp ce mă deplasam cu greu prin aglomerația din jurul tarabelor cu legume, un bărbat, ușor subnutrit, îmi tot cerceta buzunarul de la spate al pantalonilor. Era evident că „dihania” e la început de drum în meserie – l-ar fi simțit în acțiune chiar și un om paralizat de la gât în jos.
Sub impresia ultimei călătorii, m-am întors spre el și l-am întrebat, aproape calm:
„Prietene, tu vrei să mă furi sau să mă f…i?”
Din fuga lui, nu am înțeles ce l-a speriat mai tare din întrebarea mea.
