Categorie: O lume minunata

Stând cu atenția răstignită între globalismul lasconian și slavismul extraterestru călinescian, ratăm frumoasele manevre ale PSD (cel mai probabil aprobate tacit de PNL), care se pregătește să ne servească niște împachetări cu nămol, ca să ne obișnuim mai repede cu pământul. Par dispuși la absolut orice pentru a rămâne pe poziții. Pe de altă parte,…

Politicieni, artiști, jurnaliști, scriitori, profesori, academicieni muncitori, țărani sunt uimiți/speriați din cauza prezenței lui Călin Georgescu (campion absolut la proba ”debitat solemn enormități”) în turul doi al alegerilor prezidențiale. Sunt îngroziți de faptul că niște oameni, mai mult sau mai puțin orientați în această lume, s-au lăsat păcăliți de niște clipuri difuzate pe rețele de…

De sâmbăta morților, orice ai face sau nu ai face, te bântuie amintirile. De toate felurile, inclusiv unele nehotărâte, pe care, încă, nu știi unde să la clasifici. Era noiembrie 1989, nu rețin ceva mai gri ori cât aș rula amintirile. Eram în săptămânile de atelier, adică nu mergeam la ore, învățam, practic, să devin…

La revenirea serioasă în mijloacele de transport în comun (tot sărac, tot sărac, așa că nu e cazul să vă devin antipatic) am constatat următorul lucru: bătrânii (seniorii pentru cei sensibili) au dat peste Tik-Tok, ceea ce e teribil pentru orice om întreg la minte, mai ales că nu au descoperit și căștile, acesta este…

Când vine toamna – cu ceață, frig și ploaie – primul drum pe care îl fac este la sertarul cu fesuri și simt o strângere de inimă. De mic am avut o grijă, să pun ceva în cap și pe cap. Am reușit, parțial. Am strâns o adevărată colecție de fesuri, căciuli, șepci, pălării, caschete,…

Încă reușesc să mă mai surprind. Am depășit faza cu plăcut/neplăcut. Mă surprind și asta e tot ce contează. Spre exemplu, de ceva timp vorbesc foarte mult cu mine. Nu vă repeziți cu diagnostice, nu e cazul, problema nu e la mine. Că îmi comunic lucruri interesante e absolut normal/banal. Surpriza a fost când vorbind…

O doamnă, deloc tânără, cu un copil, 5-6 ani, așteaptă autobuzul. Așteptăm mai mulți. În stație. Eu îl mai aștept și pe canapea, în sufragerie, dar nu vine niciodată. Rămâne cum s-a stabilit, autobuzul (cu toate rudele sale) e doar pentru săraci. Știe și doamna (exagerat de cochetă) și pentru că știe încearcă să înfigă…