Categorie: O lume minunata

Țara noastră e bolnavă și, de data aceasta, boala pare mortală. Un cancer politic cu metastaze în societate strange România din toate părțile. Am râs superior la enormitățile debitate profetic de Călin, iar acum ne pregătim să plângem amarnic în fața inadecvării și lașității lui Nicușor. Am avut mereu convingerea că partidele autohtone, toate, au…

Într-o dimineață, pe când țara își căuta cu grijă președintele, iar președintele își căuta cu și mai multă grijă agenda, se auzi la ușa Palatului un ciocănit. — Cine este? întrebă Președintele. — O vizită de stat, răspunse un aghiotant aflat lângă el. Președintele păli. — De stat? Adică stă? — Nu. Vine. — Atunci…

Ultimul număr al revistei Dilema este dedicat prieteniei. L-am savurat cu emoție. Mi-a adus confirmări, dar m-a și contrariat pe alocuri. Mi-a plăcut citatul oferit de Marius Chivu, din comediantul Louis C.K.: „Nimeni nu vrea să afle care-i sînt adevărații prieteni la nevoie. Pentru că niciodată nu sînt cei pe care și i-ar dori”. Altfel,…

Imediat după naştere, medicul care m-a ajutat să trec drumul din Rai spre lumină şi întuneric a exclamat: „Copilul acesta va avea o viaţă grea. Are în interiorul lui un munte, un zăcământ uriaş de prietenie”. La câteva zeci de ani distanţă, un alt medic, după o ecografie şi o radiografie, a constatat: ”Omul acesta…

Dacă pornesc aerul condiționat, mă doare capul. Dacă pornesc ventilatorul, mă apucă altele. Sunt condamnat să mă înăbuș cu căldura. Am 32 de grade Celsius în casă. Laptopul a intrat în comă. Pisica doarme de opt ore fără să clipească. Eu nu fac nici una, nici alta. Privesc tavanul. Se lichefiază încet și pleacă spre…

Ieri, la radio, am primit un mesaj de la un ascultător anonim: „Ai îmbătrânit, maestre”. Evident că instantaneu mi s-a zbârlit creasta precum la cocoș după ce în oală se adaugă și borșul. Altfel, am observat recent că oamenii și timpul au început să se comporte cu mine într-un mod suspect de respectuos. Tinerii îmi…

Există o vârstă la care timpul nu curge, ci stă. În copilărie, „acum” este singura unitate de măsură care contează, iar trecutul, chiar și cel apropiat, capătă proporții mitologice. O absență devine rapid o eternitate. În urmă cu cincizeci și trei de ani, într-o zi de duminică, bunicul meu patern se stingea. Nu l-am cunoscut…