Supermarket, lejer, cum e duminica la ora deschiderii. Am un coș dolofan, în vârful lui, pâinea noastră cea de toate zilele. O pâine integrală, că doar așa mai vrea organismul.
Sunt abordat frontal de un bătrânel, care vrea să știe de unde am luat „feliata”. Avea și el un coș cu câte ceva în el. Îi explic, nu era foarte complicat: la raionul cu pâine, „secara și integrala” sunt într-un colț.
Pare să-l zăpăcească explicațiile. Zic: „Ok, așteptați aici, lângă coșul meu, și vă aduc eu imediat o pâine.”
Plec voios, fac cinci pași și diavolul mă pune să întorc capul.
Bătrânelul îmi luase pâinea din coș și se ducea foarte grăbit spre casele de marcat.
Am luat alta, am plătit ce aveam de plătit, dar am convingerea că pâinea asta e tare amară.
