Lumea, mai mult sau mai puțin fină, este crăcănată de ce a produs o cântăreață cu niște rime puse pe un soi de melodie (dezbatere, publicitate, trafic, notorietate, porcăială). Mirarea nu se justifică, trebuie să privim mai atent în jurul nostru și observăm că publicul larg are o aplecare greu de explicat și justificat către înjurătură și scandal. Are nevoie doar de un mic pretext ca să deverseze tot veninul care îl îneacă pe dinăuntru.
Chiar azi am asistat, zâmbind și scrâșnind din măsele, la o ceartă publică provocată de o reclamație a unui cetățean, nemulțumit că la o gură de metrou cineva hrănește porumbeii cu mălai și grâu și el este obligat să calce în mizerie și este expus și la diverse boli. Am fost martor la un festival (sub formă de comentarii din ambele tabere) al neghiobiei, răutății, lipsei de logică, urii.
Într-o dezbatere legată de faptul că slujbele unei biserici deranjează locuitorii unui bloc din proximitate nu au scăpat neînjurați nici ateii și nici credincioșii, nici sfinții și nici dracii.
Comasarea alegerilor și alianțele politice, provoacă reacții demne de balamuc și trebuie să recunosc că blestemele sunt tot mai rafinate.
O întrebare simpluță, ”cine va câștiga Liga 1 la fotbal, FCSB sau Rapid?” a generat un fluviu de ură dementă care curge și la deal și la vale și inundă ambele maluri.
Nu mai vorbesc de scandalurile din trafic, în mijlocul cărora se află doar câțiva centimetri…de asfalt.
Problema nu e dacă ne place sau nu o melodie și mesajul ei, dacă iubim păsările sau nu, ce echipă simpatizăm, drama vine de foarte aproape, din interiorul nostru, unde totul este tulburat și fiecare scânteie din exterior provoacă o explozie emoțională.
Cine să ne vindece? În mod normal aș fi spus, ”Dumnezeu sau niște doctori”, dar nimic nu mai este normal, așa că nu spun ce am spus mai sus.
