Toamna se numără paginile de proză şi poezie. Anul acesta s-au copt mai bine versurile. ”13 de mai multe ori” e gata de cules! Am un coş plin, pentru prieteni. *13 de mai multe ori – Dan Octavian Nicolaie – septembrie 2025*
Categorie: O lume minunata
La margine de București
Duminică dimineața, la ora la care ”vulturii piețelor”, survolează dezordonat ofertele, la margine de București, un bombardier ușor zaharisit atacă frontal un taximetrist aflat pe marginea drumului. -Mă duci până la terasă? -Care terasă, la ce adresă? -Aia!, după care arată cu degetul spre o bodegă cu câteva mese în fața, aflată la maxim 150…
Sarmale
Sub cumplita promisiune a unui tuci de sarmale am plecat să cumpăr niște varză ”din piață, nu supermarket”, ”românească” și ”fâlfănoasă” (în traducere liberă: mai pufoasă). Treabă serioasă, așa că nu a contat că prețul în piață era fix de trei ori mai mare, per kilogram, decât la supermarket, rețeta e rețetă, comanda e comandă….
Trasul cu urechea
O doamnă, aflată între toate vârstele posibile, vorbea la telefon în stilul deja consacrat (whatsapp video) în care cei din jur au parte de toată conversația și dacă sunt curioși pot vedea imagini și cu persoana de la capătul celălalt al firului invizibil. Avea o voce și o tonalitate de se făcea auzită dintr-un sector…
Proprietari
Ieri am descălecat la o „ședință de bloc”. O Adunare Generală a Asociației de Proprietari. Propuneri multe, rezolvări puține, nemulțumiri în averse, satisfacții cu pipeta. Nimic neobișnuit, până la un punct. Ședința se ținea la intrarea în imobil, participanți destul de puțini, cam 10% din ceea ce s-ar fi putut. La un moment dat au…
Civilizația gurii
M-am deplasat la un cabinet oftalmologic să văd cum mai văd. Când mă mai despărțea un pas de intrare, un domn mai trecut prin viață mi-a luat fața, îmbrâncindu-mă ușor. A intrat, după care i-a făcut semn soției să-l urmeze. El mi-a zis: „Scuze”, ea: „Așa e el, mai repezit, nu am ce-i face”. Am…
Rugă
I. Doamne, lasă-ne să înotăm în marea uitării, să ne spele cu totul de praf și doruri. Ferește-ne să privim prea adânc întunericul din sufletele noastre. Dă-ne cât ne trebuie, nu cât ne dorim. II. Am uitat prea des tăcerea, am chemat zgomotul lumii ca pe un prieten. Ne-am hrănit cu visuri mărunte, dar inima…