Am reuşit să văd (graţie HBO) filmul „Portretul luptătorului la tinereţe”. O peliculă binevenită în această perioadă în care se înmulţesc cei care plâng pe umărul pierdutului lor Moş Gerilă. Nu e vorbă, împotriva unei nostalgii, fie ea şi comuniste, nu poţi lupta doar cu un film. Comparaţiile cu „Che” merg, dar nu se face…

Uneori pun întrebări mortale. Iată o dovadă din arhiva foto:

Mă bântuie fantoma unei întrebări. De la zero grade în jos răutatea poate să îngheţe? Dacă da, atunci votez pentru o iarnă  perpetuă. Mă îngrozesc când văd cum oameni pretins credincioşi împart răutăţi celor din jur cu aceeaşi frecvenţă cu care îşi fac cruci.

Placeri duminicale. Am servit varianta din 1969 a filmului TRUE GRIT (singurul Oscar al lui John Wayne) în asteptarea celei din 2010.

Nimic nu e nou pe frontul de est. Iată cum sună un raport scris în 1917 de căpitanul J.D. Scale pentru Cabinetul de Război de la Londra. Dacă înlocuim soldaţi cu cetăţeni, ofiţeri cu politicieni şi război cu criză  obţinem un tablou din 2010. „Românii. Cea mai mare parte a acestor două luni m-a găsit…

Luni dimineaţa, pe o străduţă pe lângă Cişmigiu mirosea a şorici, un grăbit pârlea un porc într-o curte minusculă. Marţi dimineaţa, pe Bulevardul Drumul Taberei mirosea a cozonaci într-un asemenea hal că simţeai că te apucă ameţeala. Miercuri diminieaţă, mă trezesc brusc, visasem că am fost răpit, cu tot cu familie, de o navă extraterestră…