Ibric a reprezentat una din primele mele cunoştinţe în Bucureşti.
Pentru ca nu am mai avut loc la unul din caminele studentesti din Regie am ajuns, fara mare efort, in unul din blocurile destinate muncitorilor necasatoriti. Administratora stabilimentului m-a expediat repede la camera 13, unde am fost luat în primire de Ibric şi alţi doi consăteni de-ai săi dintr-un cătun din Tulcea. Camera noastră avea patru paturi aşezate în paralel de-a lungul pereţilor. Aveam o chiuvetă
spartă, un bec la oglindă de unde era agăţat un prelungitor, prizele erau smulse, un alt bec în mijlocul tavanului şi un dulap încastrat în perete. Pe o policioară prinsă cu sfoară în două cuie , era aşezat un radio Gloria,alături de care zăceau câteva cărţi unsuroase, mai târziu am aflat că aveau dublu rol, unul fiind acela, meschin de a proteja muşamaua când se punea pe masă o tigaie încinsă.
Cam aceasta era camera destinată pentru 4 nefamilişti.
Primirea a fost mult sub aşteptările mele, eram privit ca un intrus şi tratat ca atare. În primele două săptămâni din ’’ţărane’’nu m-au scos, nici ei şi nici ceilalţi ocupanţi ai imobilului cu două etaje destinat nefamiliştilor. Norocul meu l-a reprezentat…violul.
După aproximativ zece zile de la mutarea mea, într-o seară i-am găsit pe cei trei cu o fată în cameră. În mod normal astfel de vizite erau interzise dar se mai închideau ochii. La câteva minute după ce am fost tratat cu un pahar de votcă şi mai multe glume groase am fost expediat să dorm pe la vecini pentru că nu făceam parte din echipă, iar unul ca mine căruia ’’îi curgea tărâna din buletin şi îi cântau greierii în călcâie’’ putea să o deranjeze pe domnişoara. Aceasta, fardată strident avea nişte cozi făcute cu dermatograful la colţul ochilor, într-o încercare de a împrumuta un aer asiatic. M-a frapat la ea râsul gros care cadra perfect cu formele pline, feminitatea ei plasându-se la limita vulgarului.
Când a venit Miliţia, a doua zi, am înţeles că Ibric va avea probleme şi erau şanse mari să scap de el şi de ceilalţi doi care nu erau altceva decât ecoul liderului. Fiecare a luat câte treizeci de zile de arest preventiv aşa că devenisem numărul 1 în camera 13. La presiunea directorului fabricii de pompe, unde cei trei, organele au urgentat ancheta şi după doar o săptămână am fost chemat ca martor în ancheta legata de plângera depusa de domnişoară împotriva celor trei. Citaţia m-a speriat, mai ales că mi-a fost adusă la cunoştinţă de un sergent de miliţie care în momentul în care a început să-mi vorbească am crezut că vrea să imite lătratul unui câine. Cu greu am priceput despre ce era vorba. Am crezut că este vorba de un proces. De fapt a fost vorba de o discuţie la care participa domnişoara, un procuror, comandantul de la circa de miliţie, cei trei, eu şi un tovarăş de la fabrică. Oricum nici eu şi nici ceilalţi nu făceam vreo diferenţă între un proces şi nişte declaraţii date la Miliţie sau alte chestiuni în care era vorba de procurori şi cătuşe. Asa ca m-am dus ca mielul la taiere, sa vad ce vor organele de la mine.
*Ia zi bă ce au făcut ăştia în seara zilei de 14 octombrie între orele 20 şi 23, tună comandantul, un tip subţirel cu un pântec bombat nefiresc, probabil de ciroză.
*Sincer nu prea ştiu că eu am stat cu ei doar 10 minute, am răspuns mecanic într-un acces de teamă şi sinceritate.
*Dacă nu eşti idiot să ştii că mimezi bine. Toată lumea vorbeşte că ăştia trei au violat-o pe tovarăşa Marica, numai tu nu ştii nimic.
*Am auzit şi eu ce se vorbeşte dar nu ştiu dacă este aşa. Ibric mi-a dat o ….
*Niciun Ibric, ăsta e pârâtul Ionescu Radcenko.
*Pârâtul mi-a dat o votcă, în cameră mai erau ăştia doi şi pârâcioasa, înercai să fac şi eu pe spiritualul.
*Reclamanta se spune şi dacă mai faci pe şmecheru poate te cazez şi pă tine la bulău. Ia zii viză de flotant ai că io am înţeles că tocmai picaşi dă la
ţară, spuse miliţianul, trădându-şi originile olteneşti.
*Am, am pus-o la circă, aici.
*Hai las-o dracu de viză că pierdem toată ziua aici , interveni procurorul, un tip masiv cu o mustaţă rară, dar cu sprâncene dese care picau peste doi ochi care trădau răutate.
*Păi ce să spun, am stat zece minute , am băut o votcă şi dacă aveam un pol să dăruiesc masa, probabil eram şi eu acum pârât, supralicitai,minţind pentru că nimeni nu mă întrebase dacă vreau să profit de farmecele Maricăi.
*Regulezi pe dracu să te ia cu un pol, pardon tovarăşe procuror.
*Păi ăsta e preţul tovarăşu la noi în cămin,sări Ibric.
*Sictir, nu te-a înrebat nimeni de vorbă şi să nu faci tu mercurialul aici.I-auzi tovarăşa Marica ce zic oamenii ăştia, te-au violat pă bani?
*Am luat banii ca să nu plec ca proasta, să am şi io un folos, veni replica violatei.
*Uite ce este tovarăşa, eu zic să nu ridicăm capacul de pe oala de noapte. Mai bine spune ce pretenţii ai ca să-ţi retragi plângerea şi să o lăsăm baltă, încercă să-şi termine treaba procurorul.
*Dacă tovarăşul Ionescu mă ia cu acte la primărie io nu mai zic nimic.
*Hai las-o dracu. Ce noi nu ştim cam cu ce te ocupi tălică, interveni tovarăşul şef de secţie, care vorbea, ca un ventriloc, direct din pântecul bombat.Las-o aşa cum a căzut, dacă zice şi ăsta, arătând din cap spre mine, că-ţi făcea cu un pol bucuria, atunci m-am lămurit.
Discuţia a mai durat cam 30 de minute, după care am plecat spre cămin împreună cu Ibric şi ceilalţi doi. Evident , vestea că eu i-am scăpat de la pârnaie s-a răspândit repede. De fapt, am aflat după un an ca directorul fabricii împreună cu activistul de partid dăduseră dispoziţie ca toată povestea să se termine, pentru că Ibric era mecanic de întreţinere pe banda unde se asamblau rotoarele, şi era nevoie de el cât mai repede. Ideea cu martorii, procurori şi toate celelalte, aparţinuse şefului secţiei 18, care vroia să-l mai sperie pe Ibric, cunoscut pentru beţiile şi scandalurile sale.Prietenia mea cu Ibric nu a tinut insa foarte mult, nu aveam un ficat de cursa lunga.
