Dacă se întâmplă să închid ochii în iunie, şi se întîmplă, visez doar tablouri în care e zugrăvită copilăria.
Copilăria mea, pentru că doar pe asta am trăit-o.
Trei elemente sunt nelipsite, un cireş plin de plăceri nevinovate, nişte trandafiri pentru o coroniţă, şi o scenă goală care aşteaptă o mică şi naivă serbare şcolară, având într-un colţ câteva cărţi, care vor fi oferite drept premiu.
Un cires plin de placeri nevinovate….Uneori ma intreb de ce oare te mai citesc? Poate ca sunt masochist si imi face placere sa-mi reactualizez regretele vietii, amintirile….Sa stii, insa, ca acele carti oferite drept premiu erau pentru mine cadoul suprem. Culmea, le devoram. Asa cum devorez acum fiecare postare a ta. Asta ce inseamna? Ca inca sunt copil? Sau am ramas amandoi copii?