Stau pe loc și circul cu o viteză uluitoare în trecut și în viitor. Vehiculul? Două cupluri, nu neapărat în sensul tradițional.
Doi domni, trecuți de 60 de ani, vorbesc cu patos despre ce se mai poate fura (ei nu folosesc acest termen, preferă expresia „adus acasă”) de la locul de muncă. Unul dintre ei se laudă că a reușit să scoată pe poarta instituției un cort „fără acoperiș”, deși „era alarmă la intrare; mai furaseră alții înainte niște tije din cupru”. Celălalt este puțin îngrijorat că nu se mai poate lua nimic din cauza unor nesătui care iau prea mult.
”O tempora, o mores!”
Celălalt cuplu, mai tradițional și infinit mai tânăr, un el și o ea, rockeri după vorbă și după port, discută despre concertul Metallica.
— Au cântat și o piesă de la Compact. Pare să fie o trupă sau ceva de genul acesta, care ar fi cântat cândva pe aici, spune el.
— Nu am auzit de ei. Ești sigur că nu a fost o glumă? Chiar au existat?
”Sæpe ne utile quidem est scire quid futurum sit.”
Dezorientat, am decis să încep să mă deplasez în spațiu, renunțând la deplasarea în timp.
PS
*O, vremuri! O, moravuri.
**De multe ori nu e bine să-ți cunoști viitorul.
