În fața fostei agenții de voiaj a CFR este legată de un stâlp o bicicletă. Cred că e înțepenită acolo de mai bine de doi ani. A început să ruginească în multe locuri. O bicicletă care pare să fi uitat de mult ce înseamnă să mergi.
Azi, o mamă cu un băiețel de școală, care purta uniformă, s-au oprit în fața ei. Nu păreau să admire bicicleta. Încercau să o fure. Acțiunea era premeditată. Mama avea și un patent. Nu veniseră cu mâinile goale, ci cu un plan. Un plan simplu, probabil: desfaci antifurtul, iei bicicleta și pleci. Era limpede că bicicleta aceea, ruginită și cu roțile desumflate, mai avea o valoare pentru cineva.
Era zi. Oamenii circulau prin zonă, fiecare cu treaba lui. Nimeni nu părea să se mire prea tare. Cei doi munceau cu înfrigurare. Mama cu patentul, copilul alături. Antifurtul, înțepenit și ruginit, era mai tare. În fond fusese pus acolo tocmai pentru astfel de întâmplări.
Au încercat, au tras, au forțat. Au schimbat poziția. În jurul lor, orașul își vedea de treabă.
În cele din urmă, au abandonat. Copilul, înainte de plecare, a smuls un mic ornament. Un fel de despăgubire pentru efortul depus. Au plecat învinși, dar nu cu mâinile complet goale.
M-am gândit la celebrul film italian Hoții de biciclete, al lui Vittorio De Sica. La Roma de după război, la sărăcia grea și disperarea aceea care nu mai are nevoie de explicații. Numai că acum povestea era complet răsturnată. Nu era un tată care își caută bicicleta furată. Nu era un om care are nevoie de ea pentru a-și câștiga pâinea. Era doar o mamă cu un copil încercând să fure o bicicletă ruginită și abandonată, probabil pentru a face o bucurie celui mic. Dintr-odată, neorealismul italian postbelic nu mi s-a mai părut atât de îndepărtat. Cumva, în loc să ieșim din sărăcie, am învățat să ne descurcăm cu ea. Furtul e privit ca o soluție de moment, iar rușinea e un lux pe care nu ni-l mai permitem.
Nu e drept să tragi concluzii largi după întâlnirea cu o bicicletă uitată lângă un stâlp și doi oameni care nu o pot avea, dar uneori, în spatele unei scene mărunte e un film întreg.
