Categorie: O lume minunata

Când vine toamna – cu ceață, frig și ploaie – primul drum pe care îl fac este la sertarul cu fesuri și simt o strângere de inimă. De mic am avut o grijă, să pun ceva în cap și pe cap. Am reușit, parțial. Am strâns o adevărată colecție de fesuri, căciuli, șepci, pălării, caschete,…

Încă reușesc să mă mai surprind. Am depășit faza cu plăcut/neplăcut. Mă surprind și asta e tot ce contează. Spre exemplu, de ceva timp vorbesc foarte mult cu mine. Nu vă repeziți cu diagnostice, nu e cazul, problema nu e la mine. Că îmi comunic lucruri interesante e absolut normal/banal. Surpriza a fost când vorbind…

O doamnă, deloc tânără, cu un copil, 5-6 ani, așteaptă autobuzul. Așteptăm mai mulți. În stație. Eu îl mai aștept și pe canapea, în sufragerie, dar nu vine niciodată. Rămâne cum s-a stabilit, autobuzul (cu toate rudele sale) e doar pentru săraci. Știe și doamna (exagerat de cochetă) și pentru că știe încearcă să înfigă…

Viața e mult mai simplă decât ne închipuim. Asta mi-au spus toți marii profesori de Viață pe care i-am avut. Nu v-am mai zis, după licență și masterat, am luat și trei doctorate la această materie, pe care sunt decis să o studiez până la sfârșit. Concret, București, caniculă infernală, eu, la umbră, pe o…

Dacă bunele intenții ar fi o armă, aș fi criminal în serie sau sinucigaș. Din fericire ele sunt doar un bumerang, care pleacă cu zâmbetul pe buze și se întoarce scrâșnind din dinți. Dacă iadul e pavat cu bune intenții, atunci puteți să-mi spuneți asfaltatorul, am reușit să fac o  autostradă, chiar dacă proiectul era…

Îmi place mă să plimb prin aerul tulbure al dimineții citadine, mai ales când pubelele de gunoi stau, abundente, la marginea trotuarului, precum păsările de noapte, care oferă, gunoi pentru unii sau aur pentru alții. Mirosul dulce-acrișor-vomitiv, de sfârșit de lume organică îmi lasă impresia că bat străzile din Napoli, Casablanca sau Buenos Aires. Nu…

Viaţa e o călătorie, orice om o ştie. Uneori traversezi o poiană cu flori, Alteori, un deşert. Bănuiesc că aţi ajuns,  cel puțin o dată, într-o poiană. Ştiţi cât durează să o străbateţi şi aveţi habar, măcar de pe hartă, cum stă treaba cu Sahara, Gobi sau Atacama. Asta aşa, ca să stabilim proporţiile. Bucuraţi-vă…