LUMEA LUI DEDE'S

Un om amabil

Intodeauna este o placere sa intalnesti un om amabil. Nu se intampla prea des. Eu am avut acest privilegiu tocmai intr-o zi de marti 13. Ne-am intalnit undeva in Drumul Taberei. Nu ne cunosteam dar si-a oprit masina si extrem de amabil a deschis usa sa ma urc in vehiculul lui. Nu ii stiu numele si nici nu am avut cum sa i-l aflu. In troleibuz, amabilul este sofer pe linia 91, era extrem de aglomerat si nu am putut sa ajung pana la el. 95 de minute, cat a durat drumul de la locul intalnirii noastre miraculoase pana la Universitate, omul s-a intrecut in amabilitati. A dat prioritate la masini mai mari sau mai mici, scutere, motociclete, pietoni, tractoare, masini de gunoi, si probabil ca s-a oprit de cateva ori sa lase cale libera unor vrabii zgribulite. In statii, baiat bun, era dispus sa astepte pe oricine ,oricat, chiar si batranele aflate la doua trei sute de metri distanta, care se deplasau in ritmul cortegiilor funerare(probabil se antrenau) aveau sansa lor in a prinde troleibuzul care trasnea de atata amabilitate. Cum oamenii nu stiu sa aprecieze bunatatea evident ca s-au gasit cativa care sa-l admonesteze pe bietul sofer, recomandandu-i sa intoarca vehiculul ca li s-a terminat programul de lucru. Ranit, samariteanul a apasat cu furie pe acceleratie. Rezultatul, un dezastru pentru grabiti. In dreptul Primariei, langa Cismigiu, troleibuzul s-a infipt frontal intr-o masina frantuzeasca, condusa de o tanara domnisoara, absolut regulamentar pentru ea, pe contrasens.

Inca odata mi-am dat seama de ce poate face opinia publica dintr-un om amabil.

PS

Bunul sofer si-a cerut scuze domnisoarei care pentru o clipa s-a crezut englezoaica.

Limba romana

Limba romana a devenit o problema. O practici in anumite zone geografice si esti sigur ca te alegi cu un masaj ceva mai brutal. In vest romanii sunt priviti ca ultimii migratori, in est  presedintele Moldovei spune ca suntem cel de pe urma imperiu al Europei. La Bucuresti e liniste. Invatam engleza.Nu se poate intampla nimic. Mor cativa la Roma, altii sunt bagati la beci  la Chisinau. La Sofia vom fi aprig injurati la sfarsitul saptamanii. Ei si. Dar ce s-o fi intamplat cu Elodia? Chiar Irinel sa-si fi regizat flagrantul sexual? Prigoana ii cumpara fiului o masinuta de 100.000 de euro? Stop.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=79U6hwRJPZo]

Iugoslavia o fi fost o tara? Nu imi mai aduc aminte.

Maestrul driblingurilor

In urma cu ceva timp spuneam ca mi-a murit pasiunea. Pasiunea pentru sport. Fals. A fost o coma cauzata de o indigestie violenta cu personaje tip Becali(toata familia). Treptat lucrurile au reintrat in normal si am inceput sa vad sportul, din nou, dincolo de clantaii promovati, de cele mai multe ori pe bani, de diversele mijloace media.

Constat insa ca pe fondul acestei promovari, sa spui ca iti place sau sa vorbesti despre sport, fotbal in special, a devenit o chestiune rusinoasa. Domnisoarele sensibile cer rapid un minut sa-si pudreze nasul cand discutia aluneca pe aceasta panta, intelectua(lele-li) subtiri scot un ohhh in care pun toata dezamagirea posibila si iti aplica stampila direct pe frunte.

Din fericire sportul nu este atat de vulgar pe cat cred unii sau se chinuiesc altii sa-l faca. Asa ca recomand, celor dispusi sa descopere frumusetea acestui fenomen, cateva lecturi obligatorii. Lecturi multiple, autor unul singur. Ioan Chirila. Un Dobrin al scrisului. Cei cu idei preconcepute sa se abtina,  Vanea Chirila chiar a fost un mare scriitor, suflet de rus autentic. A vrut sa ne lase povesti despre lumea sportului, putea sa scrie despre orice la fel de bine. Pentru inceput fac trei recomandari :

Şi noi am fost pe Conte Verde

Finala se joacă astăzi

Frumoasele noastre duminici

Poate asa veti reusi sa vedeti si cealalta fata a sportului. Inca odata, nu minimalizati ceea ce nu cunoasteti. Incercati o portie de Nea Vanea. Surpiza poate fi extrem de placuta.

O lectie

INTRODUCERE

Cred ca suntem campioni mondiali la dat din gura. Nu ne intrece nimeni la oferit lectii. Suntem buni, toleranti, inventivi, destepti, omenosi, ospitalieri. Pe italieni i-am tras prin fiere, pentru modul in care se comporta cu floarea emigratiei romanesti.

CUPRINS 

Miercuri seara asteptam cuminte sa intru la tribuna oficiala a stadionului din Ghencea. Vroiam sa vad nimic. Coada moderata, cum ne sta noua bine, compusa din oameni ceva mai “spalati” . In jurul cozii gravitau sau se invarteau, dupa cum doriti, mai multi copilasi, cam fugiti de acasa, marea majoritate tigani. Normal, cereau ceva. Insistent, cu voci stridente si cu accentul pus pe dos, exclusiv in coada cuvintelor . Vroiau sa fie si ei bagati pe stadion, pentru ca in Ghencea copii insotiti au intrarea libera. Ne cereau sa-i adoptam pentru cateva minute. Ca sa vada si ei cum se chinuie bietii Dica, Surdu si Nicolita. Coada, caci avem placerea in grup sa ne manifestam ca un tot unitar, a inceput sa ii injure si sa-i inghionteasca. Ca om de lume si destupat la minte pe deasupra, nu am facut nici una nici alta, ci am inceput sa-mi feresc borseta si buzunarele, ca orice proprietar indragostit de bunurile lui materiale.  Ce nenorociti si italienii astia, de ce s-or purta asa urat cu noi?

Brusc filmul se rupe. Apar cinci italieni. I-am injurat instinctual, in gand, evident. Se aseaza la coada, ii aud pe puradei, unul stia limba romana si in scurte, dar repezi, cuvinte italieneste le explica insotitorilor sai ce vor micile cioropine. Nici una nici doua inhata viitorul Romaniei, si cu ei in brate patrund pe stadionul unde fotbal nu se mai joaca de ceva vreme. Intre paranteze(){}[] fie spus micutii tigani nu erau imbracati cu hainele lor cele mai bune, iar de existenta sapunului vor afla ceva mai tarziu. Vorbitorul de romana ii arunca din zbor unui steward:”E fiul meu. Eu sunt tatal, chiar daca nu am avut onoare sa-i cunosc mama”. Buna treaba, amabililor.

INCHEIERE

Scena mi-a lasat un gust amar. Amaraciunea venea din sufletul meu, cel care mi-a comandat sa-mi duc mainile la buzunare in loc sa fac o bucurie unui copil, indiferent de etnie.    

Amintiri revolutionare

Prima amintire. Greu de spus care este aceasta. Primele amintiri. Ceva mai usor, nu trebuie sa pui direct cifra 1 inainte sa incepi, mai ales ca lucrurile din acea perioada,de copilarie este vorba, sunt intodeauna amestecate.

Una din primele mele amintiri este legata de Marea Revolutie din octombrie, sarbatorita pe 7 noiembrie. ( Scurta istorie: Pe 25 octombrie 1917, rosii -comunistii- condusi de Vladimir Ilici Lenin au cucerit Palatul de Iarna de la Petrograd, preluand practic puterea in Maica Rusie. Trecerea de la calendarul iulian la cel gregorian a mutat sarbatoarea cu 2 saptamani mai tarziu. )

Revenim. Nu sunt asa batran sa am amintiri din 1917, dar pe Lenin l-am cunoscut… pe 7 noiembrie 1977. Priveam cu uimire la televizorul alb-negru, unul din bunurile de pret ale familiei, si vedeam parada militara si pe marele tatuc mort si imbalsamat, care ma fascina cu imobilismul meu. Explicatiile tatalui meu m-au uimit pur si simplu, atat cat poate fi de uimit un inca neabsolvent de gradinita. Cum tata trebuia sa plece la o sedinta de sindicat, iar eu trebuia sa mai petrec o ora singur acasa, m-a intrebat daca vreau sa ascult la pick-up un disc cu Sindbad (povestile urmarite la urmasul patefonului reuseau sa ma fac sa stau nemiscat in pat) sau sa ma uit in continuare la parada militara, transmisa in direct din Piata Rosie. Pentru prima oara am facut o alegere politica si am mers pe mana rece, plina de formol, a lui Lenin. Aceasta este una din primele amintiri ale copilariei mele: eu, tata si Lenin.

Mai am o amintire, din acelasi an, cu 7 luni mai devreme. Martie 1977. Dupa ora 9 seara. Mama incerca sa ma sa ma scoata din casa care se zgaltaia iar tata facea eforturi sa salveze televizorul. Fratele meu se baza pe propriile-i picioare. Din cele doua intodeauna o prefer pe cea cu Lenin. Si nici macar nu am simpatii comuniste. Sa ma ierte tatucul. 

Superstitii

Romanul sau ceea ce am mai cunoscut eu din el, după decenii de comunism si o colectivizare reusita, este un personaj plin de superstiţii, temeri, frici, credinţe. O pată pe cer, o gaură în mămăligă, o oglindă spartă, o pisica neagra defiland prin fata nasului reprezintă tot atâtea semne clare ale unui viitor dezastru, greu de contracarat. O haina imbracata introducand mai intai mana stanga prin maneca inseamna ghinion, la fel ca si asezarea unei perechi de pantofi pe pat sau intrarea intr-o incinta cu piciorul stang inainte.E semn bun daca intalnesti pe drum o persoana cu galeata plina si e semn rau daca galeata e goala. Oamenii au tot felul de ciudatenii, fiecare reusind sa aiba cate o mica marota. Nu stiu insa care este superstitia definitorie pentru poporul roman.

Sa considere munca aducatoare de ghinion si sa o evite pe cat posibil?  

Mica Tiganiada

Sacandalul iscat intre italieni si romanii din Italia a devenit o adevarata tiganeala. Si din partea noastra dar mai ales a lor. In principiu, au dreptate fratii nostri latini in ceea ce ii priveste pe infractorii romani(surprinzator…. marea majoritatea tigani). Dar, intodeauna exista si cate un dar, lectiile de morala servite pe ton isteric ar trebui sa le primim de la o alta natiune, nu de la italieni, campioni mondiali(si la fotbal) la emigranti infractori exportati peste Ocean in prima jumatate a secolului trecut, natiunea care a dat lumii cea mai temuta organizatie criminala.

Deranjanta a devenit si mirarea romanilor, vexati de asocierea cu tiganii. Pai nu facem noi eforturi consistente sa fim asimilati de minoritate? Nu au invadat manelele spatiu public pana la suprasaturatie? Nu presedintele Romaniei isi cere scuze in tiganeste? Adolescentii din cartierele in care locuiesc multi tigani fac eforturi pentru a vorbi cu accentul migratorilor, pentru a se integra cat mai bine in colectivitate. Ca sa vina in ajutorul acestora doua trusturi puternice au lansat si doua telenovele de mare succes, evident cu subiecte de satra. (Este o mare diferenta intre un film artistic, cum ar fi Satra lui Emil Loteanu, si o peltea de telenovela insirata pe zeci si sute de episoade) De ce sa ne mire ca suntem bagati in aceeasi oala cu tiganii?Noi am facut eforturi ca lucrurile sa devina confuze.

Chiar si asa italienii ar trebui sa se coalizeze impotriva infractorilor de orice fel, si nu neaparat impotriva romanilor sau tiganilor.

In principiu nu am nimic cu tiganii. In scoala generala un bun prieten al meu era tigan.Traditiile si obiceiurile lor nu ma deranjeaza absolut deloc. Agresivitatea unora dintre ei insa ma supara foarte tare, la fel ca si cea a romanilor, italienilor sau bulgarilor.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=e6ecXDrx8uo]

Cu aceasta piesa(zingara – tiganca) facea furori Bobby Solo, chiar si la San Remo. Asa ca sa ne mai lase italienii. Si apropo, toti decrepitii italieni care s-au casatorit cu romance sa ne trimita femeile inapoi.

Lir si Tibisir

Am o curiozitate si astept unele raspunsuri. Stati putin si nu manati. Nu dati navala la google, ca nu mai este nici un haz. Si cred ca nici nu va ajuta.

Cu multe zeci de ani in urma, imediat dupa razboi un prieten al bunicului, le citea copiilor, inclusiv tatalui meu, din cateva carticele. Una din ele (LIR SI TIBISIR) s-a pastrat, si din ea mi-a citit si mie  Dede senior in urma cu destui ani. O poveste simpla cu doi baieti, evident Lir si Tibisir, unul inalt si slab, altul mic si gras, care fug de acasa. Ce urmeaza este usor de banuit. Acum eu am redescoperit-o si ma pregatesc sa-i citesc fetitei mele. Exista insa o problema, in cei aproape 80 de ani de viata, batrana carticica si-a pierdut copertile. Asa ca nu stiu cine a scris-o.

 Astept ajutorul celor care au avut sansa sa mosteneasca si copertile cartilor.

Dinozauri

Toamna se numara amintirile. Ce am avut si ce a mai ramas. Izbit de valul de nostalgii post decembriste care s-a revarsat pe malurile pline de megabaiti si megapixeli ale netului mi-am amintit de patru emisiuni, adevarati dinozauri care au supravietuit tuturor glaciatiunilor din ultimii 30 de ani.

Teleenciclopedia.(TV)

*o emisiune care dadea consistenta sambetelor, Pitis, Sanda Taranu.

Cotele apelor Dunarii(radio)

*mi-a trebuit mult timp sa inteleg ce vroiau aia cu suasant sentimetri, gheata la mal.

Fotbal minut cu minut(titlul a suferit usoare modificari)(radio)

*Minoiu ai legatura, Ghitulescu, Domozina(goooooooool), Coca Cozma, Vintila si mai tarziu Dobre(asta e), Alexiu…. 

Viata satului(tv)

*Campania agricola de toamna este in plina desfasurare, 60 din suprafete au fost arate, Gheorghe Verman…

Fara indoiala ca etapa la radio si teleenciclopedia au cunoscut cele mai mari audiente din cele 4. Viata satului era si a ramas o emisiune de nisa, iar cotele se muleaza pe nisa niselor.