Categorie: O lume minunata

Pierdut în lupte mici de ceas cu ceas, pierd marele război al vieții mele. Mă rispiesc țipând fără de glas și mă târăsc în colb visând la stele. Mi-e frică de tăceri ce nu mai mor, de pași străini ce calcă prin ființă, de umbre ce se surpă-n interior de răni ce nu cer sânge,…

Tocmai ieșisem dintr-o biserică cu un prieten mai vechi decât multe dintre statele europene. Lumina era  tăioasă, căldura nervoasă, clopotele mângâiau aerul cu sunete metalice, iar sufletul meu era gata să ierte tot ce nu-mi greșise nimeni. Prietenul avea într-o mână, o pungă minusculă cu anafură — cadou liturgic, gluten divin. În cealaltă, portofelul, evident…

Parinţii nu ne mor!Copiii nu ne părăsesc!Prietenii nu pleacă! Parinţii nu ne mor,rămân în gesturi, în glasuri, în ADN,în mirosul de pâine coaptăşi în paşii care urcă scara de la Pământ la Cer. Copiii nu ne părăsesc,cresc în noi ca o frunză în interiorul trunchiului,trupul le umblă pe alte drumuri decât ale noastre,dar ne rămân…

Vă rog să nu mai vânturați în preajma mea diverse proverbe și vorbe înțelepte care se pot transforma într-o afecțiune. Am simțit, de fapt simt, pe propria piele ziceri de duh: „Te doare-n cot”. Da, am avut fractură. „Îți iese fierea afară”. Am scos-o, la propriu. Nu mai spun că de două săptămâni ”mă mănâncă…

Când vine vacanţa, sufletul meu defilează pe strada liceului, cu trotuare pline de paşi pe care nu-i mai numără nimeni şi cu miros de adolescență, rămas agăţat de clopoţelul mut. La final de iunie, visez cireşe crescute în tufe de trandafiri, pătate de soare, dulci ca o fugă de la ora de matematică, roşii ca…

Am divorţat de florile de tei,motiv stupid, o simplă alergie.Nu mă mai plimb în linişte pe alei,doar mai strănut, timid, cu nostalgie. Tot pierd imagini și mirosuri noişi-n fiecare floare e-un adio trist,alai de frumuseţe-n drum către gunoi, un sacrificiu, doar să mai exist. Ne-am despărţit, dar încă mai iubesctot ce mi-e interzis de la…

În ultima săptămână, am auzit de atâtea ori „Ai grijă, că se fură!”, încât, la un moment dat, eram convins că nu scap. Ca să fiu exact, formularea era: „Fură românii aici, în Barcelona, de sting.” Atent să nu mă „stingă” ai mei, nu am putut să nu observ un alt lucru: zona stătea foarte…