Există în viața fiecăruia câteva date care se așază în memorie cu greutatea unei mari victorii sau a unei înfrângeri dureroase. Le purtăm cu noi fără efort, ca pe niște borne care ne împart existența în înainte și după. Ziua nașterii este, de obicei, prima dintre ele. Apoi vin alte repere. Fiecare dintre aceste momente…
Categorie: Amestecate
Trecut-viitor
Stau pe loc și circul cu o viteză uluitoare în trecut și în viitor. Vehiculul? Două cupluri, nu neapărat în sensul tradițional. Doi domni, trecuți de 60 de ani, vorbesc cu patos despre ce se mai poate fura (ei nu folosesc acest termen, preferă expresia „adus acasă”) de la locul de muncă. Unul dintre ei…
Acasă
Acas’ nu mai e mama,Nici tata nu mai este,Zadarnică-i şi teama,Ce-a fost e acum poveste. Copilul meu e mare,Iar eu sunt tot mai mic,Şi viaţa-i o cărareCe se îngustează un pic. În mine, casa vecheMai scârţâie uşor,Şi-aud, într-o ureche,Cum se traduce… dor. Ce-a fost nu se întoarce,Ce-o fi vom şti curând,Iar viaţa încet ne stoarce,Ani…
Când îngheață răutatea?
Răutatea îngheață încet, mai întâi în colțul gurii, unde cuvintele stau înșirate ca niște păsări speriate. Apoi în mâini, care nu mai știu dacă să lovească sau să ofere, puțină căldură în tăcere. Îngheață când aerul se limpezește și nu mai ai unde ascunde nimic, nici măcar licărul unui chip pe care l-ai iubit și…
Falsificatorii
Sâmbătă am fost extrem de ocupat. Am făcut bani. Pe bandă rulantă. Cu foarfeca, un marker negru și o agendă veche. Am decupat hârtiuțe, am mâzgălit pe ele 5 lei, 10 lei, 50 lei și le-am lăsat la uscat pe masa din bucătărie, ca pe niște bancnote scoase dintr-o imprimantă strâmbă. Arătau atât de jalnic,…
Domnul meu
Mă dau în vânt după oamenii care vorbesc fără să fie întrebați. Mai ales în locuri din care nu poți ”scăpa” imediat. Pățesc adesea. Când nu pățesc, mă lipesc… de curiozitate. Ultimul caz, un domn îmbrăcat după moda și cu haine din anii 80 discuta aprins (monologa de fapt), pe un soi de terasă a…
Năvodari : Ăştia nu câştigă
Poveştile din armată au fost spaima soţiilor şi copiilor decenii întregi. Le-au auzit la mese, la petreceri, la priveghiuri – până când, la primele cuvinte, simţeau instinctiv nevoia să fugă. Noroc că armata s-a desfiinţat şi spaima s-a mai stins. În zona mea de cunoştinţe (mă tem să mai folosesc cu lejeritate termenul prieteni) povestea…








