Am plecat să cumpăr roșii, castraveți și brânză. Am eșuat înainte să intru în piața, brânza s-a dus prima. O carte de poezie i-a luat locul. O vindea un bătrân, pe ea și pe altele. I-am dat cât nu mai face o carte pentru restul lumii. O tânără cu o fustă numai flori și încrețituri,…
Categorie: Cititor Calator
O ţigare în minus, o vorbă în plus
Bucureşti, primăvara anului 2024, pe o stradă de la periferie se intersectează doi oameni, care, teoretic, nu au nimic de împărţit. Unul cu capul în nori (eu), altul cu norii pe post de acoperiş (el). -Te pup, ai o ţigare? . -Nu, nu fumez! -Dacă fumai îmi plasai una? -Sigur! -Te pup. Dacă eram milionar…
Penalul Ilie
Doi tineri (20-25 de ani) discută relaxat. Unul povestește ceva.
„Băi, e penal rau, râzi de te strici. Sunt țăranii aia pe acolo cu poantele la ei, da moșul e cel mai tare. Are niște glume în el, ți-am zis, penal, penal. E o fază cu niște fasole, mori”. M-am gândit că a revenit Bendeac la TV cu niște glume de mare angajament sau un nou vlogger a lansat un mini-serial umoristic.
Ceasul ceferistului
Nu-l văzuseră toți, dar știau de el. Tite se angajase la CFR și primise un ceas deșteptător. Un război mondial avusese loc, un altul urma să înceapă.
Ceasul era cea mai „deșteaptă sculă din sat”. Suna la fix patru dimineața, pentru că la 6 Tite trebuia să intre în post și până mânca, până se îmbrăca în „haina statului”, până parcurgea pe jos cei 5 km până la gară, abia dacă avea timp.
Tomba
Am un „vecin de cartier” căruia îi spun Tomba. De ce? Pentru că e singurul nume de schior pe care îl cunosc în acest moment al vieții mele. De ani buni, omul, destul de senior, ca să nu zic bătrân de-a binelea, se deplasează de parcă ar schia. Tălpile se află în contact și într-o perpetută frecare cu solul, lăsând impresia că dacă ar ridica o singura dată un picior s-ar prăbuși definitiv.
O şansă ratată
Sunt campion mondial la şanse ratate. Să vă povestesc una. O şansă, ratată. De altfel, pentru asta ne-au fost destinate, să le povestim.
Ca orice tip dur, mă cunoașteți, mă întorceam acasă de la …piață. În fond e și asta tot un fel de „sală”.
Eu, vecinul manelist
Cu stupoare am aflat că în mintea şi ochii unei doamne (undeva spre 50 de ani, din ce informații dețin este medic) care locuieşte în acelaşi imobil cu mine sunt: vecinul manelist. Cum am aflat? Doamna are un câine, o împerechere reușită între lup german și maidanez românesc. și de câte ori se plimbă cu el pe afară, doamna îi vorbește mult și destul de tare.