LUMEA LUI DEDE'S

Un loc placut

Ploaie mocaneasca. Constat ca Decembrie nu stie sa mai ninga, s-a inmuiat. Stau intr-o statie de tramvai alaturi de doi adolescenti mai batuti de soarta (cunoscuti in mediile largi sub titlul generic de aurolaci). Eu cu ploaia ei cu mirosul intepator. Suntem destul de apropiati, impartim aceeasi copertina.  Cei doi faceau planuri mari, discutau aprins despre o viitoare locuinta. Cel mai putin “tavalit” lanseaza o propunere de nerefuzat. “Ba. ..Stiu un loc. E frumos rau. Caldura, muzica, miroase numai a parfum. Acolo e de noi, nu te deranjeaza nimeni pana seara. Mergem aici peste drum (Mall-ul Plazza Romania) si intram la veceuri. Tu o cabina eu una, sunt destule. Da sa nu uiti, cum bate cineva zici repede <ocupat>. Si vezi sa nu adormi ca boul. Da sa ne orientam cum trecem de aia (probabil agentii de paza) ca pe mine m-au mai dat afara de doua ori azi”. Dupa ce si-au facut curaj cu doua inhalari profunde au pornit-o vitejeste catre posibilul paradis. Cum stateam asa in ploaie si in frig m-am trezit gandindu-ma la caldura si muzica frumoasa din WC-urile de la Mall. Ce nedreapta e viata, ei la caldura ascultand muzica eu in mijlocul drumului asaltat de claxoane isterice.

Fier neon(pardon, brad)

Ca orice roman care se respecta, sambata seara, pe la orele 19.00 trecute fix, avand in vedere ca era 1 decembrie, m-am infundat pana dincolo de pantec in fotoliu si am ascultat Rapsodia Romana no 1 a lui George Enescu. Aiureli. Pai daca sunt roman, normal ca am ceva personal cu mine insumi si ma pedepsesc cand imi e lumea mai draga. La orele 19.00 ma aflam pe Splaiul Independentei, inotand voiniceste prin multime, tarand dupa mine si restul familiei si vreo doua bucati prieteni, intr-o incercare disperata sa ajung in Piata Unirii sa vad MAGAOAIA. Ce poate fii mai frumos si mai in spiritul Craciunului decat vreo 2-3 sute de tone de fier beton si cateva mii de neoane. Inca de pe la Piata Eroilor am putut sa constat ca situatia este dramatica, alte cateva zeci de mii de bucuresteni impartaseau alaturi de mine aceleasi dorinti inaltatoare. Cum prostia este tenace de felul ei, am continuat marsul spre Cel Mai Inalt Morman de Fiare din Europa. Patruns adanc in aglomeratie mi-am dat seama ca incepe sa-mi placa. Trageam cu aceeasi ureche si in stanga si in dreapta: “Elodia..”, “Unde e fa copilul..”, “Ce teapa a luat nea Gigi”, sunt cateva franturi din gandurile animalulului cu zeci de capete. In cele din urma am ajuns in fata minunii. In fata din punctul meu de vedere. Pana la radacina bradutului mai aveam de parcurs aproape un kilometru, dar intr-un moment de luciditate mi-am impus sa ma opresc. Am spus un moment. Dupa doar cateva secunde, ca orice japonez care se respecta am scos apartul foto sa imi fac rost de o amintire de la locul faptei. Dovedind ca masinariile au nervii lor, Canonul mi-a ordonat scurt si fara drept de apel:”Change battery”. Sa le schimb cu ce? Poate cu un siret de la pantof, ca in zona nu mai exista nici o idee de viata civilizata. Rupt in doua de efort, sa nu mai spun de restul familiei, am pornit cu pasi sovaitori spre domiciliu. Daca nu am spus, repet, civilizatia disparuse. Nu mai circula nici un mijloc de transport in comun pe o raza de 3-4 kilometri. Asa ca am facut uz de primul mijloc de locomotie al omenirii: picioarele.In apropiere de parcul Izvor am simtit deodata in nas un miros cunoscut, iz de cetina de brad. Aroma de Craciun. O revelatie. Mireasma era imprastiata in jur de un mic bradut, culcat la pamant, bine tavalit in noroi de hoardele de crestini. ”Sta nefiresc de teapan, trufas, insa rapus”, a spus Labis, inaintea mea, despre un pescarus. La fel se intampla si cu bradutul meu. Imi oferea tot ceea ce nu putuse sa-mi dea cel mai mare brad din Europa, un strop de emotie, si senzatia sarbatorilor ce vor veni. Soldatul necunoscut al lui Mos Craciun isi facuse datoria, putea sa moara. ….. Punctele de suspensie reprezinta un moment de reculegere in memoria milioanelor de brazi care au cazut la datorie. Cel mai mare brad din Europa nu cade, el este demontat.

PS

“Ma intorceam de la servici”, “am fost pana la un prieten care locuia acolo”, “vroiam sa fac niste cumparaturi”, sunt cateva din scuzele invocate de cei care s-au aflat sambata in zona si vor sa salveze aparentele.