Explorator
Aseara, in mod absolut normal, m-am culcat fiind convins ca sunt Dede. Acelasi sentiment l-am avut si la trezire. Totul s-a rasturnat cand am iesit pe usa de la intrarea in bloc(eu ies prin intrari si intru prin iesiri). Brusc am devenit Emil Racovita in expeditie polara pe ruta Drumul Taberei – Crangasi – Piata Presei. Totul a inceput cu o alee de 20 de metri absolut virgina. Picior de om nu calcase peste zapada elegant asternuta. Imediat am facut niste socoteli cu tenta sociologica si mi-am dat seama ca vecinii mei sunt ocupati in masa cu statul in casa. Am pornit vitejeste prin nametii de 30 – 40 – 50 de centimetri(am uitat rigla pe birou) si am inceput sa studiez mediul inconjurator. Am observat doar doua forme de viata: un fel de pinguini bine infofoliti (amaratii care sunt obligati sa munceasca pe 3 ianuarie) si caini de diferite marimi. Ambele necuvantatoare. Mi-am continuat parcursul in spatele unui sir de 15 pinguini si cale de vreo 2 kilometri nu am auzit nici un sunet, ceea ce nu mi-a displacut deloc. Intalnirea cu civilizatia a fost una destul de neplacuta, la vederea unui tramvai si la auzul unor claxoane coloana din fata mea a inceput sa se agite sa gesticuleze si mai ales sa injure. Printre cei vizati se aflau si cei care au tot cerut zapada in ultimele saptamani. Cu o ipotetica musca pe o caciula care era mai mult fes m-am facut mic si am inceput sa ma agit si eu pentru a nu face nota discordanta si pentru a nu fi deconspirat. La bordul navei Belgica, rebotezata acum tramvaiul nr 41, Racovita (adica eu) si-a continuat expeditia descoperind o constructie monumentala, datand din perioada glaciatiunii comuniste, populata cu doar cateva mamifere extrem de plictisite. Ce a urmat nu mai conteaza.
