Imposibil să nu vă fi lovit, de la începutul acestui an, de cel puțin 100 de ori de răspunsul ”cu drag”. E o modă de care cu greu mai scăpăm. Un tic verbal care mimează maxima amabilitate. Azi am mers să plătesc o factură la o companie de telefonie. La ghișeu era un tânăr pe…
Autor: dedes
Prietenie și modă
O doamnă, aflată destul de aproape de ”o lume mai bună”, discuta la telefon cu mult patos cu o colegă de pensie târzie, astfel încât să fie auzită de un întreg magazin. Totul a plecat de la povestea probatului unor rochii, alături de alte două femei, pentru un eveniment. Eu m-am gândit la o înmormântare,…
Dincolo de timp
Credeam că m-am pierdut într-o tăcere groasă, zăpadă veche întinsă pe-o tinerețe stoarsă. Dar de prin margini tulburi de univers ciudat, Un semn discret aduse un zâmbet și-un oftat. Era o adiere, un vis roz-alb, un gând, Era o tresărire din tot ce-i muribund, Și-n colțul unei clipe, cu ochii-ntorși spre ieri, Am auzit chemarea…
Farmacie
Pierdut printre gânduri, am intrat într-o farmacie. Doream să plătesc taxa pentru frica de durere, cum ar spune persoane cu mare priză la public. În fața mea se afla o doamnă, de o bătrânețe greu de închipuit. Mâinile erau două seismografe, care desenau pe hârtie invizibilă, intensitatea cutremurelor interioare. Ochii, un mic semafor, cel roșu…
Poveste de Paşte: dictatură şi ouă roşii
De câteva luni pe la ce colţ de stradă îţi plimbi basca apare inevitabil cineva care încearcă să-ţi explice că trăim într-o dictatură, după care slobozeşte înjurături de toată mâna la adresa celor care ne conduc. Aceeiaşi oameni laudă cu câte trei-patru guri regimul comunist. Ascult şi merg mai departe, nu înainte, ci înapoi. Ajung…
Sub semn
M-am născut sub semnul toamnei reci, cu o frunza moartă-n palma stângă, aruncat în vremuri triste, seci plămădite anume să te frângă! Am venit pe lume să rezist, la succes, ispită şi durere. M-am hrănit cu vise să exist, sub un cer de lacrimi şi tăcere. N-am strigat și nu m-am plâns prea mult. Sunt…
Mă urmărește timpul
Mă urmăreşte timpul, ceas cu pas,Eu fug – şezând…pe gânduri de pripas.Sunt plin de spaime care nu se vădși-n minte se adună un prăpăd. Ajung la mal, dar malul fuge iar,un vis bolnav, cu valuri de amar,nu ştiu să înot, dar m-arunc,speranţa-i bolovanul ce mă trage adânc. Și simt că mor de atâta viu,iar plânsu-mi…
