<„Domnilor, începu el, cu ajutorul acestui instrument ingenios, numit cosor, o sã învãţãm împreunã sã facem lucruri foarte utile oamenilor, ţãranilor în special, dar şi altor categorii, şi anume: coşuri! Ce este un coş? Este un obiect de nuiele, cu o capacitate anumitã de încãrcare, de pildã, coşuri pentru porumb, cu care se încarcã o cãruţã direct de pe ogor şi a cãrui capacitate, în porumb brut, coincide, dupã curãţare, cu un dublu-decalitru. În ingeniozitatea sa, fãrã sã mãsoare cu nimic, ţãranul îşi împleteşte un coş care îi permite sã-şi evalueze fãrã alte mãsurãtori recolta sa de porumb pe un pogon, adicã numãra cîte coşuri a adus acasã şi ştie cîte duble a fãcut, calcul care îi permite sã-şi dea seama cît poate sã vîndã pe piaţã şi cît sã-i rãmînã pentru hrana sa zilnicã, pentru însãmînţat şi pentru orãtãniile pe care le are el în curtea sa…”
Gîtul miniştrilor, matematicienilor, inginerilor se întinse la auzul acestui început de prelegere, asemeni şcolarilor cuminţi care încã nu înţeleg ceea ce li se spune dar al cãror instinct îi ţine în bancã holbaţi, sã se strãduiascã şi sã înveţe totuşi. „Pentru aceasta, continuã individul, cineva s-a gîndit sã vinã în ajutorul ţãranilor şi a inventat acest instrument mai ingenios decît bricegele lor. Astfel a apãrut cosorul zis al lui Moceanu, fiindcã aşa îl chema pe inventator. El e compus din douã pãrţi, partea lemnoasã (şi ne-o arãtã) şi partea fieroasã! Deci, sã recapitulãm pe scurt: Cosorul lui Moceanu a fost inventat de Moceanu. El se compune…” „…din douã pãrţi”, se auzirã deodatã vocile ascultãtorilor. Încîntat şi surprins, individul surîse în sine. „Partea lemn…” zise el… „…oasã”, îl completã auditoriul… şi partea fier…” „…oasã”, se ridicarã vocile noastre. „Domnilor, exclamã individul (şi îşi propti o clipã bãrbia în piept de satisfacţie), e o adevãratã plãcere sã ai de-a face cu intelectuali.”>
(Cel mai iubit dintre pământeni – Marin Preda)
Deci, Gigi să recapitulăm. Tablele au o parte lemn…oasă şi o parte os…oasă.
Un popor care nu a comentat aproape nimic când generaţii întregi de intelectuali au murit în puşcăriile comuniste nu mai doarme de când Gigi se află în arest.
se leaga bine si cu poezia… ca de-abia plecă la mititica 🙂
se leaga dar sa se lege intre ei, sa ne lase pe noi.
MERGE CU POEZIA, BRAVO