Urcam sprinten în troleibuz (da, știu, tot sărak) când o doamnă mă strigă să o ajut. Mă întroc și scuip în sân pe motiv de spaimă, doamna avea undeva la 90 de ani și arăta de 115 trăiți foarte greu. În fața avea un cărucior voluminos cu un copil culcat în el. Destul de mare,…
visezi să ajungi perete și te trezești trotuar, iar când gustul talpilor e tot mai amar în loc de o bidinea înmuiată în var, așa cum primește orice zid respectabil, te trezești îmbrățișat de flori de castan.
Într-o lume în care sunt suficient de multe motive să fim despărțiți – de la religie până la simpatia pentru un curent muzical sau o echipă de fotbal – există ceva care ne poate uni: omenia. Cu un strop de omenie traversezi mai ușor marea, chiar și atunci când ea se numește Marmara și face…
De câțiva ani, de când rețelele de socializare și-au luat viteză, mă tot lovesc de compatrioți căzuți în admirație față de seriozitatea, decența, spiritul preoților catolici în totală opoziție cu lăcomia, inadecvarea, lipsa de omenie a celor ortodocși. Cei mai mulți dintre admiratori sunt, desigur, mici atei, care astfel își găsesc o justificare pentru actul…
Ce posibilitate exista ca dupa ce langa tine, in autobuz, sta un nebun care vorbeste continuu despre niste procese cu un ” sef mare de tot”, in momentul in care se ridica si tu te gandesti ca poti citi linistit, locul sa-i fie luat de o doamna voluminoasa, dornica sa afle toata lumea ca e…
Bântuit de incertitudini, mă amuz pe seama lucrurilor sigure. Desigur, avem și exemple, ofer unul, gratis, cum ne place nouă, poporului, care își vinde viitorul pe o mărgea sclipitoare. Întotdeauna exista minim doi inteligenți: eu (care postează/vorbesc) și tu (care citești/asculți), în rest, totul e relativ.
Am vorbit și o piatră, de tăcere, s-a îmbolnăvit Am zâmbit, și de primăvară s-a despărțit, jucăuș, o floare de corcoduș. Doar l-am privit, uimit, și a rămas cu râsul în gât, un cuțit ascuțit.
