Parinţii nu ne mor!
Copiii nu ne părăsesc!
Prietenii nu pleacă!
Parinţii nu ne mor,
rămân în gesturi, în glasuri, în ADN,
în mirosul de pâine coaptă
şi în paşii care urcă scara de la Pământ la Cer.
Copiii nu ne părăsesc,
cresc în noi ca o frunză în interiorul trunchiului,
trupul le umblă pe alte drumuri decât ale noastre,
dar ne rămân prin visuri şi întrebări.
Prietenii nu pleacă,
se ascund în colţuri de fotografie,
într-un cântec vechi, auzit din greşeală,
într-un pahar de vin care se varsă pe masă.
Parinţii nu ne mor.
Copiii nu ne părăsesc.
Prietenii nu pleacă.
