Un cor de experți de pripas mă însoțește la fiecare articol despre climă scris la gazetă. Glume proaste, înjurături, explicații incredibile, alcătuiesc un cocktail care îmi încețoșează privirea când privesc lumea.
Mai nou, clima îți oferă rapid ocazia să te lămurești când ai de-a face cu un spirit foarte limitat. Nu e nevoie de discuții lungi sau de teste complicate. E suficient primul ger al iernii. În momentul în care temperatura scade sub zero, apare inevitabil gluma: „Unde e încălzirea globală acum?”
E spusă cu aerul unei mari descoperiri, ca și cum frigul de afară ar fi demontat, dintr-o singură replică, decenii de cercetare științifică. Pentru acest tip de om, clima e ce simte pe pielea lui în clipa respectivă. Dacă îi e frig, încălzirea globală nu există. Dacă e cald, „a mai fost și altădată”.
Nu e vorba doar de lipsă de informație, ci de un mod foarte simplist de a gândi. Chestiuni precum medii multi-anuale, tendințe, perioade lungi de timp sau fenomene extreme sunt plictisitoare și inutile. Mult mai simplu e să privești pe geam și să tragi o concluzie definitivă despre starea planetei.
Gluma în sine e obosită, dar e repetată cu o insistență suspectă. În realitate, nu e o glumă despre climă. E o formă de simplificare brutală a unei probleme incomode. Lumea e complicată, schimbările climatice sunt greu de explicat și au consecințe neplăcute. Așa că sunt reduse la o poantă de sezon, ușor de digerat și complet inutilă. Spiritul limitat nu suportă ideea că pot coexista lucruri aparent contradictorii: geruri locale într-o lume care se încălzește, extreme mai frecvente într-un sistem dezechilibrat. Pentru el, realitatea are rază foarte scurtă de acțiune în timp și în spațiu.
PS
Aici nu intră oamenii care au un interes imediat, inclusiv financiar, în a debita gogomănii, nu cred ce spun, dar asta contează prea puțin pentru ei.
