LUMEA LUI DEDE'S

Triptic banal

Triptic banal

de Ion Minulescu

Prin curtea pavată cu plăci de bazalt
Răsună grăbiţii pantofii de atlaz,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad,
Ce cad din înaltul şi negrul pervaz,
Ce cad din pervazul patrat şi înalt
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt.
Sunt singur…
Odaia-mi cu albii pereţi
Îmi pare enorma cutie de brad
În care nebunul dresor de sticleţi
Şi-a-nchis favoritul…
Şi paşii grăbiţi
Răsună prin curtea cu plăci de bazalt,
Răsună grăbiţii pantofii de atlaz
Pe plăcile negre şi verzi de bazalt,
Răsună ca stropii de ploaie ce cad
Şi cântă prin cutrea cu plăci de bazalt
La fel cu-aripaţii nebuni cântăreţi.
Şi alba-mi cutie enormă de brad
Se clatină parcă de-atâtea cântări…
Ascult cum se urcă pantofii pe scări,
Se urcă spre mine -
Alesul sunt eu -
Şi paşii se urcă,
Se urcă mereu
Spre cel din odaia cu albii pereţi!…
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Şi nu mai sunt singur,
Şi nu mai sunt eu.
II
Plouă…
Pe trotuarul negru felinarul desenează
O enormă violetă -
Violetă ca umbrela japoneză ce-ncadrează
Chipul ei oval şi palid
De nocturnă cochetă
Magdalenă
Plouă…
Pe trotuarul negru paşii ei se-ncrucişează
Cu grăbiţii paşi ai celor ce-o privesc
Şi-apoi dispar.
Şi tăcuta Magdalenă
Se strecoară ca noroiul
Ce dispare în canalul deschis larg lângă trotuar!
N-are vreme s-o-nsoţească nimeni,
Nimeni n-are vreme
S-o mai cheme…
Plouă, plouă…
Şi trotuarul ud sclipeşte printre case.
Ca o candelă aprinsă
La icoana Magdalenei păcătoase.
. . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . .
Nu ştiu cine eşti
Şi ni ştiu cine sunt -
Atât mai bine.
Hai cu mine…
Vom petrece-ntreaga noapte mângâindu-ne
cu dinţii
Ca felinele,
Şi-apoi
Vom dispare amândoi,
Prefăcându-ne-ntr-un bloc -
Bloc de carne şi de foc,
Plămădit de draci
Şi-nchis
Pe vecie în infernul unei nopţi de Valpurgis.
III
N-ai fost cea dintâi,
Eşti însă cea din urmă -
Şi-i destul
Pentru-amanta celui care poate totul – tot ce vrea…
Am vroit să fii a mea ;
Şi ai fost.
Cât timp?
Atâta cât am vrut…
Şi-azi dacă pleci,
E că vreau să-şi plimbe urma pe obrajii-ţi albi şi reci
Dinţii celor care-aşteaptă,
Dinţii celor care muşcă
Şi distrug cu lăcomia tigrilor închişi în cuşcă…
Du-te…
Strada te aşteaptă, îţi surâde şi te cheamă,
Strada-ţi zice: Vino,
Uită ce-ai fost ieri, căci azi eşti alta,
Uită tot ce laşi în urmă
Şi te-ndreaptă fără teamă
Spre surorile-ţi de mâine, ce tronează pe înalta
Piramidă-nfiptă-n centrul marelui oraş…
Priveşte
Cum te-aşteaptă-n colţul străzii precupeţii de senzaţii!
Câţi sunt?
Unul, doi, o sută?…
Nu… sunt mii, şi gloata creşte
Ca tumultul de ovaţii…
Cea dintâi a fost uitată,
Cea din urmă-i aşteaptă,
Şi aşteptarea îi excită…
Palidă sărbătorită,
Fii de-acuma deci a lor,
Fii de-acuma-nvingătoarea
Şi învinsa tuturor.

TRIPTIC BANAL

Ţara mea

Ieri mi-am petrecut 10 ore din viaţă în cel mai mare şi mai mobilat cavou din Europa. Cu morţii vii în preajmă, aveam senzaţia că dacă închid ochii nu mă voi mai trezi niciodată. Şi vorbeau atăt de mult, de plat, de fără noimă, încât simţeam că nu am cum să scap neadormit. Când nu mai aveam nicio speranţă,  au trecut la vot şi am putut să ies la aer liber, unde am întâlnit cei mai vii morţi pe care i-am văzut vreodată.

Ţara mea

Mohorală

O melodie în acord cu vremea și mai ales cu vremurile. Cu ani în urmă era considerat un adevărat imn al sinucigașilor. Piesa lui Rezso Seress are un filon de tristețe, dar nu vad de ce m-ar determina să iau funia de buclă, poate cel mult un păhărel de toartă. Dar gusturile nu se discută, mai ales în cazul unor astfel de acțiuni.

Rezso Seress – Gloomy Sunday

Un cantec

Din când în când e bine să ne oprim şi să aruncăm  o privire peste umăr. Viaţa nu înseamnă doar un galop pe o stradă cu sens unic. Dacă avem amintiri putem apela uneori la ele, chiar şi în scop terapeutic. Dacă nu… tot înainte.

Tatiana Stepa: Cantec pentru prieteni

Guitar

O chitară este o armă de luat suflete cu asalt. Bine folosită face ravagii.

Guitar – Peter Nalitch

Claudio Villa- Chitarra vagabonda

LA GUITARRA ROMANA

Alfonsina el Mar

Mercedes Sosa – Alfonsina el Mar

M-a cam prins dorul de mare, de apă, nisip şi pescăruşi, nu de haos, gălăgie şi aglomeraţie.

EUROvision

Nu mă omor după Eurovision, dar îmi plac muzica şi concursurile, mai ales cele în care câştigătorul este dat de nişte criterii mai mult decât discutabile.  E o surpriză că ai noştri au luat locul 3, cel puţin pentru mine care nu gust foarte tare melodia cântată de Paula şi Ovi. În schimb, după foarte mult timp ( de la Johnny Logan încoace) am două melodii care îmi plac foarte tare:

Rusia – Peter Nalitch

Spania – Daniel Diges

Ştiţi povestea, gusturile nu…..

Se duce…

“Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi”. Aşa că nimic nu mă împiedică să-mi amintesc, mai ales că afară e puţin luna mai, de un disc pe care l-am ascultat de câteva mii de ori în copilărie : Tudor Gheorghe – Veniţi, privighetoarea cântă. De atunci m-am pricopsit şi cu pasiunea pentru poeziile lui Macedonski.

Se duce…

(Alexandru Macedonski)

Se duce noru-n al său zbor
Ca gândul meu rătăcitor,
Aci de lună poleit,
Aci de noapte înnegrit.

Se duce râul pe costiş,
Încolăcit pe sub frunziş,
Aci şoptind un cântec blând,
Aci umflat şi spumegând.

Se duce vântul printre foi,
Se duc şi lucruri vechi şi noi,
Se duce tot ce e de dus,
Pământul jos şi luna sus.

Dar când e totul călător,
Schimbat mereu sau schimbător,
Al meu destin e nencetat
Neschimbător şi neschimbat.

Tudor Gheorghe – SE DUCE

*Dacă ascultaţi cu atenţie puteti auzi şi sunetul scos de acul care trece peste disc.

The Thunder Rolls

O melodie care merge cu vremea de afară. Despre vremuri puţin mai târziu.

Garth Brooks -The Thunder Rolls

Balada

Aceaşi superbă Baladă a lui Porumbescu, doar că este pusă în scenă puţin altfel.

Zamfir + Phoenix

Nicu Covaci