Să-mi bag… picioarele în mare, Să-mi trag tot cerul peste mine. Să-ți dau cu versuri pe picioare, Să-ți fac, perpetuu, numai bine.
Categorie: O lume minunata
Am un dușman
Mi-a luat câteva zeci de ani să constat că pot dușmăni pe cineva/ceva. Statul român și sistemul pe care se bazează este dușmanul meu. De-a lungul vieții am băgat de seamă că statul/sistemul mă ”arde” pe unde mă prinde. Acum am ajuns la o concluzie mai gravă: vrea să mă omoare. În felul lui, lent,…
Moartea din gura satului
În satul din care am plecat în lume, nu judec acum decizia, oamenii au obiceiul să mai și moară. Adesea firesc, uneori nefiresc, trist, cu un oftat de ușurare, după posibilitățile și destinul fiecăruia. Există o instituție în zonă, ”gura satului”, care nu ratează în general niciun eveniment major și în special niciun mort și…
Doamne ocrotește-i pe…
Destinul m-a dus în piața Mogioroș. Fostă Moghioroș. Dar ce mare diferență e între foști și actuali? Trei mașini se târăsc, stând, prin intersecția aglomerată, au steaguri cu stema Partidului România Mare scoase prin geamuri și dintr-un difuzor zbiară unu că trebuie să-i votăm pe candidații PRM. Aștept autobuzul. Nu sunt singur. O doamnă explică,…
Prima carte
Terminasem cu învățatul literelor de câteva luni. Abosolvisem clasa întâi și scăpasem aproape nevătămat de trecerea de la vacanța de vară la începutul noului an școlar. Zilele erau tot mai scurte, lampa redevenise piesa centrală a serilor noastre. Împins de la spate, mai mult sau mai puțin discret, am decis să mă apuc să citesc…
Vom fi iarăși ce n-am fost
Din ciclul ”vom fi iarăși ce n-am fost și mai puțin decât atât”: Rătăcind în jurul blocului unde locuiesc, muncesc și visez, am fost abordat de o doamnă înfășurată, regulamentar, în clasicul halat de monton, care tocmai ieșea în viteză de pe o alee. ”Sunteți Marin Nicoleta?”, ”Aș putea fi cel mult Marin”, am rostit,…
Viespea
Călare pe câteva raze de soare, o viespe a intrat peste Gogu Pandele în vastele lui apartamente. Iubitor de tot ce e viu a decis să o ignore până când aceasta urma să părăsească încăperea, doar că viespea a început să îl bâzâie amenințător pe la urechi și mustăți. Îi era teamă să nu-l înțepe, deși mai fuse luat în acele altor viespi și nu pățise mare lucru. Cum mișcările ușoare de palmă nu au avut succes, a apucat un prosop încercând să convingă musafirul nepoftit să iasă pe fereastră.
