Categorie: O lume minunata

„Poate vă întrebaţi de ce locuiesc în Bucureşti, eu care iubesc atât de mult câmpia şi apele ei?”, e una din întrebările la care Fănuş Neagu nu a găsit un răspuns la tinereţe şi a încercat o explicaţie la maturitatea târzie. Întrebare mă atinge, mai ales că toate explicaţiile pe care le găsesc nu reuşesc…

La două decenii după căderea comunismului, mai mult teoretică decât practică, ne putem permite să fim excesiv de îndurători vizavi de actorii principali sau secundari ai acestui coşmar sau să manifestăm o intransigenţă de neclintit în condamnarea lor. Putem să călcăm în picioare, moral, un om care a colaborat cu regimul, după câţiva ani de…

Săptămâna trecută am ajuns într-un loc care mi-a provocat câteva furnicături la nivel epidermic: satul Tutana. Căutând un loc liniştit pentru a înghiţi o roşie, trei pâini şi un putinei de brânză am nimerit la marginea acestui sat, unde cu ani în urmă funcţiona Mânăstirea Tutana şi de asemenea existau şi grajdurile hergheliei lui Vlad…

Am identificat trei personaje care reuşesc să îmi pună pe butuci cheful de orice fel de sărbătoare. Mai sunt şi alte specimene, dar de acestea mă lovesc cel mai des. Să îi eviţi e o misiune aproape imposibilă. Uneori se poate, de cele mai multe ori nu. Caracterizări le-au mai făcut şi alţii. Mânuitorul de…

Dacă sunteţi sătui de atâta zumzet televizat, cu vedete din mucava şi hoţi care se pretind  politicieni sau oameni de afaceri, ascultaţi câteva minute un clopot care bate la ceas de seară şi priviţi în ochi o lumânare care arde.

Neputință de D.Bojin Gunoaiele ne zgârâie iarba uscată Copacii  ne cresc dimprejur laolaltă Printre ei construim largi cărări apucate Aflate acum dar demult preumblate Mai avem cuvântări nerostite Deşi e apus de când totul e spus Plângem pe rând cu suspine ferite Deşi nimic nu rămâne ascuns Mai zburăm, mai  plecăm cu gândul departe Dar…

O-ntîlneşti mereu, ai crede-o trasă-n mii de exemplare. Pururea împresurată de priviri cuceritoare — Sedentari ce bat din pinteni, ghiuji ce fac pe ticăloşii — Ea păşeşte, zîmbitoare, Arborîndu-şi pretutindeni “semnele-i particulare”: Fustă scurtă, ghete albe, buze roşii. La o parte ! trece zîna veseliei zgomotoase. În tăcuta noapte-a morţii ea e rîsul şi lumina……