Ziua naţională pică anul acesta în mijlocul unor bătălii electorale mai complicate ca niciodată. Pe acest fond, cu greu se poate vorbi, sincer, despre unire. Societatea autohtonă pare mai dezbinată ca oricând, iar între părţi nu se cască prăpăstii, ci se ridică ziduri până la nori, formate din dispozitive inteligente care îi leagă pe oameni…
Atentie
Stând cu atenția răstignită între globalismul lasconian și slavismul extraterestru călinescian, ratăm frumoasele manevre ale PSD (cel mai probabil aprobate tacit de PNL), care se pregătește să ne servească niște împachetări cu nămol, ca să ne obișnuim mai repede cu pământul. Par dispuși la absolut orice pentru a rămâne pe poziții. Pe de altă parte,…
Pe scurt, despre o boală grea
Politicieni, artiști, jurnaliști, scriitori, profesori, academicieni muncitori, țărani sunt uimiți/speriați din cauza prezenței lui Călin Georgescu (campion absolut la proba ”debitat solemn enormități”) în turul doi al alegerilor prezidențiale. Sunt îngroziți de faptul că niște oameni, mai mult sau mai puțin orientați în această lume, s-au lăsat păcăliți de niște clipuri difuzate pe rețele de…
Boala
”Eu sunt bolnav de dumneavoastră, țară”, iar boala asta pare tot mai grea. Relativ repede am priceput că nu trebuie să răspund și nici să îmi fie rușine pentru faptele altora. Cu toate astea, azi, simt că îmi crapă obrazul de rușine și supărare. Nu e cazul să mă extrag (pe dvs. vă cruț), cu…
Sâmbăta morților
De sâmbăta morților, orice ai face sau nu ai face, te bântuie amintirile. De toate felurile, inclusiv unele nehotărâte, pe care, încă, nu știi unde să la clasifici. Era noiembrie 1989, nu rețin ceva mai gri ori cât aș rula amintirile. Eram în săptămânile de atelier, adică nu mergeam la ore, învățam, practic, să devin…
Moartea bunului simț
La revenirea serioasă în mijloacele de transport în comun (tot sărac, tot sărac, așa că nu e cazul să vă devin antipatic) am constatat următorul lucru: bătrânii (seniorii pentru cei sensibili) au dat peste Tik-Tok, ceea ce e teribil pentru orice om întreg la minte, mai ales că nu au descoperit și căștile, acesta este…
Trista poveste a fesurilor mele
Când vine toamna – cu ceață, frig și ploaie – primul drum pe care îl fac este la sertarul cu fesuri și simt o strângere de inimă. De mic am avut o grijă, să pun ceva în cap și pe cap. Am reușit, parțial. Am strâns o adevărată colecție de fesuri, căciuli, șepci, pălării, caschete,…
