Am fost candva rebeli si tineri
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=EPqO47zlvao]
Nu stiu de ce simt nevoie sa spun chestia asta. Rebel e clar ca nu mai sunt. Dar tanar?
Povestea cu “tineretea e o stare de spirit” o spun numai mosnegii care mimeaza virilitatea. deocamdata nu mimez decat gandirea. cica da un aer de distinctie.
disting o marca indiscutabila de junetze dinspre etajul 7 al blocului construit in 74 prin drumul taberei. unde lucreaza, inteleg, cu aprindere condeierul balzac, matusica julia si tovarasul de viata jules verne. semnul evident despre care ziceam este cel legat de capacitatea de primenire. deschisa-i larg fereastra si te ameti nitelush vantul schimbarii.
fiinca, metre dedes, din tulburatorul egocentrist de stanga care erai devenit-ai inopinat un imbietor zeflemitor al sinelui.
si zic unii ca lupul isi schimba parul, dar naravul ba…
ei bine asta cu… PARUL numai teribilul verbiaj o poate explica in nocturnele-i shakesperiene.
si nu pricum, ci in doua moduri – ori in doi peri, ori din fir a par.
si daca imaginea publica a verbiajului a avut de suferit cumva in asemenea masura incat acum amicul despica firul de par in patru (i-om fi scos te pomenesti si peri albi…) ca si cand tot succesul sau ar atarna de un fir de par si ne toarna acum povesti de ni se ridica parul in cap ii urez acestuia sa se bucure in viata ce i-a mai ramas de atatea carti publicate (ca tot viseaza urat tot felul de debuturi asa numitul Alexedi)cate fire de par am eu in cap. fire albe, desigur.