Peste de Dunare

In urma cu 4 zile mi-am anuntat familia ca sambata vom manca peste. Urma sa plec la o partida de pescuit pe Dunare. Asa cum ii sade bine unui unditar am inceput pregatirile (sunt foarte competent in acest domeniu, mai mult ma pregatesc decat pescuiesc). O prognoza meteo interpretata total eronat de prietenul meu si praful si pulberea s-a ales de Dunare. Nu si de peste. Cu moralul la pamant am pornit pe drumul rusinii oricarui pescar, la piata sa cumpar ce trebuie cumparat cand nu ai agatat nimic in carlig.

Cum spunea un fost coleg, cand e sa ai ghinion, gasesti un cui si in…(nu e vorba de pantof). Doua pescarii inchise, una avea doar „congelat” abia int-un final, transpirat tot de nervi, am agatat ceva de pe fundul unui cos, cateva platici si un caras mai rasarit. Ca sa nu-mi dezamagesc familia, m-am apucat de spalat si curatat, de crestat si sarat. Cu maini agere, precum un pianist al solzilor, am intocmit o lucrare frumoasa, in tava aterizand, pe langa peste cateva cepe nervose si degraba varsatoare de lacrimi, vreo doi morcovi tantosi, cativa catei de usturoi care au incetat sa mai latre, si doua foi (veline) de dafin. De sare si piper nu discut, sunt invitate permanet. Adunatura de foste vietati si legume a fost apreciata la adevarata ei valoare, iar eu am fost invitat sa mai merg la pescuit…tot pe Dunare.