singurul paradis
“Amintirea este singurul paradis din care nimeni nu te poate izgoni”
sau cum poti vedea un film de dragul unei replici
Previous Post: Inspiratie Next Post: Ultimele 5 minute
Din toate cate nimic
A. site
B. Blogroll
Meta
Categories
Archives
- February 2012
- January 2012
- December 2011
- November 2011
- October 2011
- September 2011
- August 2011
- July 2011
- June 2011
- May 2011
- April 2011
- March 2011
- February 2011
- January 2011
- December 2010
- November 2010
- October 2010
- September 2010
- August 2010
- July 2010
- June 2010
- May 2010
- April 2010
- March 2010
- February 2010
- January 2010
- December 2009
- November 2009
- October 2009
- September 2009
- August 2009
- July 2009
- June 2009
- May 2009
- April 2009
- March 2009
- February 2009
- January 2009
- December 2008
- November 2008
- October 2008
- September 2008
- August 2008
- July 2008
- June 2008
- May 2008
- April 2008
- March 2008
- February 2008
- January 2008
- December 2007
- November 2007
- October 2007
- September 2007
- August 2007
- April 2007
- March 2007
Who's Online
8 visitors online now
8 guests, 0 members
Powered by Visitor Maps
un film îngrozitor de prost şi de lălâu. deşi e aproape românesc
pai tocmai aici e frumusetea, sa gasesti o replica foarte buna intr-un film prost si lalau. daca poti, daca nu…
pai tu ai gasit replica inainte sa te ucida filmul? ciudat!
sau mai intai ai vazut replica si apoi ai citit filmul?
intreb si eu, care am rezistat eroic pana la final sperand ca macar pe genericul de final sa gesasec ceva frumos in filmul lui gabrea. un regizor care, dealtfel, m-a impresionat pe vremuri cu emotionantul si deloc pateticul ‘rosenemil’
pff, eu am citit doar cartea
*
Pentru mine intai a fost replica si apoi pelicula. Auzisem ca filmul este slabut de la cineva care il cunoaste pe Gabrea si care era dezamagit ca amicul lui a scos o peltea dintr-o carte buna. Dar ma cunosti, imi plac cauzele dinainte pierdute.
Cat despre Rosenemil… l-am vazut de doua ori la rand la Studio, in urma cu vreo 14 ani.
*
Cartea nu am avut onoarea sa o citesc.
cartea cica e buna.
acum doi ani, actorii – cu tot cu regizor – au tinut o conferinta de presa pe scena teatrului “Radu Stanca” din Sibiu. Am fost fermecata de costumele lor si de faptul ca personajele pe care ei urmau sa le intrupeze se vor strecura pentru filmari prin cotloanele orasului in care, temporar, eu locuiam. Gabrea vorbea cu insufletire despre munca lui. Nu cunosteam replica, nu am vazut nici filmul, nu am citit nici cartea, dar imi amintesc limpede cum ma cazneam, pe ploaie, mergand inspre radio, sa scriu o stire pe acest subiect. Stirea a iesit bunicica. Am ramas cu pofta de-a vedea filmul si de-a citi si cartea. Prost sau nu, “Cocosul decapitat” o sa se lege intotdeauna, discret, de o zi din viata mea.
Asta e o amintire din care nimeni nu te poate izgoni, indiferent de valoarea filmului.