Provocare
Până la ora închiderii ediţiei în sudul României nu ninsese decât în mintea mea. Încerc o mică provocare, cu o imagine surprinsă exact în urmă cu un an. Ca tacâmul să fie complet am rememorat cu ajutorul unei guri de ceai fierbinte câteva viscole care mi-au marcat existenţa. Aş putea încerca şi o paparudă hibernală cu mine defilând pe bulevard înveşmântat cu doar câteva frunze de bozie, dar vârsta şi fizicul mă îndeamnă la ceva mai multă decenţă şi prudenţă.
dedes, sa nu indraznesti sa defilezi acoperit doar de niscaiva frunzulite prin centru.
iti dai seama ce s-ar inghesui loredanele, romaniţele, escele şi alte trecute. ca tot s-a deschis sezonul la mistreti…
mistreţul cu colţi de argint şi ….
mama!
mi-ai amintit ce cel mai al dracu’ viscol din viata mea
l-am trait cu ani in urma, vreme de sapte ore intr-un tren personal sinaia bucuresti
care a ramas inzapezit undeva dupa campina, fara lumina si fara caldura, noaptea
veneam de la schi si ceaiul pe care ni l-au adus militarii cu taburile cam in a sasea ora de inghet, cand trenul se zgaltaia amarnic in bataia vantului si troznea din toate incheieturile lui rablagite, a fost cel mai bun pe care l-am baut in viata mea.
pe magheru, zici? cand?
)
am aflat ca sambata ninge, asa ca renunt la proiect.
si daca nu ninge?!