LUMEA LUI DEDE'S

Vreau şi eu

Am 21 de ani, neîmpliniţi,  sunt sănătos din toate punctele de vedere şi vreau să iubesc. Am venit de curând în Bucureşti, lucrez într-o multinaţională la departamentul tehnic (cică aşa trebuie să zic) sunt bine plătit şi caut cu disperare să trăiesc o poveste de dragoste. Chiar acum vreau să-mi încerc norocul. Farmecul meu personal trebuie să-şi facă treaba.

 Cei drept nu sunt prea în formă, am cărat toată ziua la mortar şi la terminarea programului am băut cu meşterul şi o jumătate de “cavadoro” cu pepsi, că aşa îi place lui. Nici nu m-am schimbat, dar nu cred că asta contează prea tare. Fesul ăsta plin de var nu e foarte elegant, dar mai bine aşa că m-a tras curentul la o ureche. Acu ce să mă încurc de el şi aşa tricoul asta miroase de mă ia cu leşin ( banul se face cu transpiraţie moldovene - aşa zice meşterul), şi mai am în picioare şi pantofii aia “ciocaţi”, ai dracu s-au întors vârfurile alea de zici că vor să mă înţepe . Uite-o pe asta cum arată. Bucuria…. “Mergeţi la facultate? Şi eu tot acolo, trag glet în biroul profesorilor şi pun gresie în baia fetelor. O cafea? Sunt bou, mersi”. A dracu bagaboantă, mă face şi moldovean, numai după interes, să fi fost acuma cu o decapotabilă să văd ce mai zicea. Mai bine mă duc la cămin, mă aranjez niţel şi am pe unul care ştie nişte piese lângă gară. Mama mă-sii, ce, cu studentele astea nu aş cheltui bani? Film, ţigări, mol, potol şi poate nici nuu… Aşa măcar e treabă sigură. Asta până învăţ eu cum e treaba în Bucureşti şi după aia să te ţii. Aleargă ele după mine.

EL AMOR

Brrrrrr

La ţărm

………………….

A fost un vis trăit pe-un ţărm de mare.
Un cântec trist, adus din alte ţări
De nişte pasări albe – călătoare
Pe-albastrul răzvrătit al altor mări
Un cântec trist, adus de marinarii
Sosiţi din Boston,
Norfolk
Şi New York,
Un cântec trist, ce-l cântă-ades pescarii
Când pleacă-n larg şi nu se mai întorc.
Şi-a fost refrenul unor triolete
Cu care-alt’dată un poet din Nord,
Pe marginile albului fiord,
Cerşea iubirea blondelor cochete…

…………….

(Celei care pleacă – Ion Minulescu)

GEORGE NICOLESCU

O crimă

Sper ca după 25 de ani orice crimă se prescrie. Vreau să mă autodenunţ. Totul s-a petrecut în iunie 1983 la scurt timp după serbarea de final de an. Cred că acela a fost cel mai prost  început de vacanţă pe care l-am avut. Ce poate face un copil care tocmai a terminat clasa a 3-a, astfel încât să-şi piardă liniştea? Poate multe şi eu am căzut în păcat. Invariabil, în ultima zi de şcoală studiam manualele pentru anul viitor, să ştiu cum stă duşmanul în teren. Acelaşi lucru l-am făcut şi atunci, parcă mă şi văd răsfoind cărţile. Eram singur în cameră, era iunie, seară,  cald, toată lumea stătea prin curte iar eu nu aveam, încă, nicio grijă. Totul a început când am pus mâna pe cartea de istorie. Am deschis-o şi de pe prima pagină mi-a zâmbit Ceauşescu cu o mustaţă subţire făcută cu un creion chimic. Într-un moment de inconştienţă pun mâna pe primul pix care încerca să evadeze din ghiozdan şi rapid îl împodobesc cu o barbă creţă şi nişte ochelari cu rame groase. Am vrut să îmbunătăţesc portretul. La final îmi admir opera şi simt că îngheţ de spaimă. Dacă vede cineva asta? Dacă voi fi “spus”? Într-un singur minut mă şi văd la şcoala de corecţie, de altfel era destul de aproape de casa mea, ne despărţea un singur câmp, clădirea împrejmuită de un gard sănătos de sârmă ghimpată reprezenta marea spaimă a tuturor copiilor din zonă.
Dornic să tai răul de la radăcină am rupt rapid fotografia, am făcut-o ghemotoc şi am ascuns-o în sobă.   Pentru un moment am revenit la o respiraţie normală. Imediat mi-am dat seama că oricine poate observa că eu nu mai am poza în carte. Am luat cartea, am fugit în bucătarie şi am ascuns-o sub frigiderul Fram. Eram lac de transpiraţie şi aproape îmi doream să nu mă fi născut. Când fratele mai mare mi-a cerut cărţile să le vadă şi el, în aceeaşi seară, am crezut că fac infarct. Am minţit, poate pentru prima oară, şi i-am spus că nu mi-au dat şi o istorie. Minciună grea şi prost ticluită având în vedere că ambii părinţi lucrau la şcoala unde învăţam. A doua zi, după o noapte grea, i-am spus mamei că am uitat cartea în bancă iar tatălui că am pierdut-o la fotbal. Situaţia a fost rezolvată rapid, am primit o carte nouă fără ca cineva să dea prea mare  importanţă incidentului, chiar dacă nu prea aveam obiceiul să pierd ceva.
 Totuşi ce făceam cu mortul? La două zile după eveniment m-am sculat la 5 dimineaţa. Am recuperat ghemotocul din sobă, cartea de sub Fram şi am mers cu ele în garaj să le dau foc. Cu greu am găsit o cutie de chibrituri, în cele din urmă am reuşit să fac un foculeţ bun unde am ars Istoria României  şi fotografia preşedintelui. Faptul că mi-am manifestat calităţile de Nero între două butoaie pline cu motorină  nu a mai avut nici o importanţă. Cu toate dovezile distruse am continuat să am momente de panică în vara aceea. Aveam 10 ani şi mă temeam să nu îmi petrec restul vieţii la casa de corecţie, mai ales că eram convins că meritam pedeapsa.

Ciulinii Bărăganului

Frig

De câteva zile am intrat într-un program subtil de exterminare. Sunt obligat să-mi petrec zilnic mai multe ore la birou la temperaturi aflate sub 15 grade celsius.  Mă simt ca în urmă cu peste 20 de ani, la fel de cald era şi în sălile de curs sau la cinematograful din Găeşti.

De la sate

Zăpada asta neaşteptată a scos metereologul din mine. Aşa că mă informez.

*Dacă rândunelele se duc târziu toamna de la noi, e semn de toamnă frumoasă şi călduroasă. *Dacă paserile sălbatice, toamna, când pleacă de la noi, au zbor lin, toamna e lungă şi frumoasă, dar dacă zboară în cerc şi lărmuiesc mult, vremea e schimbăcioasă, toamna urâtă.
*Gerul şi frigul din octombrie îmblânzeşte pe ianuarie şi Faur. *Lumina de miazănoapte aduce curând ger mare.*Când arborii ţin frunza mult, iarna e departe, dar va fi grea. *Vântul de octombrie este vânt bogat. * Dacă în octombrie este multă ceaţă, atunci va fi multă neauă în decembrie.*Dacă zboară toamna multe aţe de paingăn, va fi toamnă lungă.*Toamnă caldă, iarnă lungă. (sursa:  Traditiile populare ale anotimpurilor - antenasatelor.ro)

Victorie

Victorie! Dictatorul nu a plecat, e destul de greu, revoluţia nu a învins, nici nu a început măcar, iar eu nu am câştigat la loto, pentru că nu am jucat în ultimii 14 ani. Care e marea victorie?De dimineaţă m-am trezit respirând şi am putut să mă ridic din pat fără probleme. Acesta este obiectivul meu pentru următorii 50 de ani. Cu puţină credinţă sper să îmi iasă.

Slugărnicie

Nu ştiu dacă te naşti cu slugărnicia în sânge sau o dobândeşti pe parcursul vieţii. E o boală urâtă, incurabilă, care de cele mai multe ori îţi aduce beneficii pe termen scurt şi mediu. Ca orice boală, nici aceasta nu ţine seama de celebritate, inteligenţă, rasă, poţi fi un scriitor genial şi asta nu te împiedică să simţi nevoia să stai ca un ghiocel în faţa unui dictator şi să-i şopteşti vorbe dulci, sau poţi fi un sportiv de notorietate internaţională şi să te închini ca la sfinţi în faţa unui politruc de doi lei. La noi slugărnicia pare să fi devenit un flagel. Astăzi ochii mi-au căzut, şi acolo au rămas-acum orbecăi cu degetele pe tastatură, pe o scrisoare deschisă, adresată preşedintelui acestei ţări. Toată floarea  sportului românesc îl roagă în genunchi pe individ să o menţină în funcţie pe actuala ministră a sporturilor. “De multe ori, noi, iniţiatorii acestei scrisori, suntem numiţi mari campioni, ambasadori ai neamului, maeştri ai sportului şi multe alte apelative măgulitoare. Tot de multe ori, atunci când avem nevoie de sprijin, nu ne aude nimeni. Vrem un lucru cât se poate de simplu: să avem un Ministru al Sportului dedicat. Din punctul nostru de vedere, această persoană nu poate fi alta decât actualul ministru al Tineretului şi Sportului, doamna Sorina Plăcintă” ,epistola este mai lungă dar la acest punct am început să am greţuri mai ceva ca o gravidă. Admiţând că distinsa doamnă a făcut minuni în cele 3 luni de când e în funcţie, deşi nu e cazul, tot nu văd rostul unui asemenea demers greţos ca intenţie şi ton.

Limonadă
4 linguri de suc de lămâie, o lingurita de zahar rafinat, o cana de apa minerală sau plată, 3-4 cuburi de gheaţă
Amestecaţi sucul de lămâie cu zahar pâna când acesta din urmă se dizolvă. Adaugaţi apa şi amestecaţi. Aruncaţi cuburile de gheaţă într-un pahar înalt şi turnaţi limonada peste ele.
Se serveşte cu fostele glorii ale sportului.

..în culori

Viaţa e o junglă, oamenii sunt nişte animale. Probabil.

Lovit de criză.

Spre vot.

 Negociază guvernul.

 Fotbal de partid.