Suferim din greu afectaţi grav de sindromul simonohalepian! Precizez din start că îmi place jucătoarea de tenis Simona Halep. Dar îmi place tocmai pentru că nu seamănă cu marea masă a acestui popor, masă din care am obrazul să nu mă extrag. De ce privind-o spunem că suntem mândri că suntem români? Noi şi PSD-ul! Pai dacă suntem mândri atunci ar fi cazul să nu ne placă, pentru că se comportă, munceşte, gândeşte, altfel decât noi, sau dacă ne place ar fi cazul să nu mai fim mândri. Ce carieră s-a mai făcut la noi prin tăiere? Dacă vrem să avem succes adăugăm, punem plastic acolo de unde Halep a scos ţesut viu. Ne place mare, ne place gros şi lung, chiar dacă uneori nici nu putem să mai mergem din cauza supradotărilor adăugate sau doar închipuite. De ce o încurajăm acum, când e bogată şi celebră? Poate pentru că suntem bântuiţi de mitul vampirului şi în orice apropiere vedem o sursă de energie pe care o putem transfera către propriul interes. Greţos mod de operare, sinistră campania televiziunilor. Cum poţi să te dai român mândru şi să-ţi pui tricolorul invers pe piept.
Dacă a dat în toţi boala tenisului şi avem nevoie de un model din această zonă, eroul nostru este Victor Hănescu. Model perfect, jucător la mica ciupeală, a speculat la maxim dotările oferite de mama natură, adesea învins înainte să ajungă pe teren, dornic să abandoneze înainte să transpire , incapabil să se ridice atunci când este căzut, român. Pe el de ce nu-l încurajăm? Nu prea ne place să privim în oglindă!
