_cantarea_romaniei_001

Spontaneitate

De peste 25 de ani nu mai stau la cozi. Prefer să pierd trenul, dar coadă nu servesc. Am trăit într-o vreme când nu puteai să cumperi o pâine fără să stai o oră la coadă, așa că…

De asemenea nu servesc coregrafii spontane. Nici pe stadion și nici în piață. Am servit. Am fost unul dintre tinerii care pe un camp făcea parte din litera U, de la finalul numelui, din „Ceausescu pace!”. Venea cel mai iubit fiu al poporului în comuna natală a soției și spontan, cu un antrenament de o lună, am scris cu trupurile noastre costelive, pe islazul de lângă autostrada București – Pitești, aceste două cuvinte. În S-ul din mijloc era un profesor cu un fluier, în funcție de cum sufla în el ne ridicam în picioare sau ne ghemuiam la sol. Eram copil, alergam enorm, ore în șir, dar coregrafia aia spontană repetată de mii de ori a reușit să mă doboare, fizic și psihic.

Rămâne cum am stabilit, reacționăm civic la derapajele guvernului și ale partidului aflat pururea la putere, protestele sunt logice și au o rațiune clară, dar nu contați pe mine la aprins de lanterne și executat de tricoloruri. De corpul meu s-a folosit suficient regimul comunist, în capitalism dispun de el după bunul plac.

 

sursa foto: historia.ro