chi

Don Quijote se întoarce cu o chitară în mână

Căutând o idee de cadou pentru cel mai tânăr membru al familiei am eşuat, se putea altfel, printre amintiri şi brusc mi-am dat seama că am niște datorii. Suport multe, dar sub nicio formă să fiu dator, indiferent de datorie, indiferent de om sau situație, fac tot posibilul să mă achit, mai ales când e vorba de restanțe morale.

M-am trezit bântuit de două cadouri. Am primit multe lucruri, în diverse ocazii. Cărțile le-am citit, pe toate, hainele le-am purtat, cu grijă, undițele le-am „pescuit”, în ape liniștite, cu cuțitele am tăiat, fără să rănesc, cu brichetele am aprins focuri, fără să incendiez, sculele electrice le-am pus în priză, fără tensiune, sticlele de vin au fost stoarse, până la ultima picătură, dar pe două lucruri nu le-am folosit așa cum ar fi trebuit și acest lucru nu poate rămâne așa.

Cu 21 de ani în urmă, o mare iubire a mea, mi-a făcut cadou un aparat destinat îngrijirii părului. Cum și atunci purtam aceeași freză minimalistă, m-am simțit ca un mut care a primit un microfon, ca un impotent cadorisit cu o cutie de prezervative sau ca un surd care s-a trezit cu cele mai performante căști audio. Cum aparatul încă îl am, am decis să-l folosesc până la finalul anului, desigur nu o sa-mi las plete, doar barba va fi scutită de întâlnirea cu foarfeca pentru următoarele luni.

Al doilea cadou mi-a fost oferit de părinți în urmă cu 33 de ani, după nenumărate insistențe și apropouri ale mele. După ce am primit chitara (o acustică produsă la  Reghin) nu am dormit două nopți. Și atât. Am locuit în multe locuri și chitara m-a însoțit peste tot ca obiect de mobilier. Nu am scos din ea și din mine niciun acord. Acum mi-am reamintit de ea și de scopul real pentru care mi-a fost dăruită. Vă închipuiți un om, aproape bătrân, în ciuda aspectului exterior, aproape afon, chiar dacă în copilărie era un adevărat trubadur, chinuindu-se să cânte la o chitară cu trupul aproape răscopt de trecerea anilor? Cred că Don Quijote era mai ancorat în realitate decât sunt eu în aceste zile, dar #insist și #rezist în încercarea de a scoate câteva acorduri, ca o răsplată târzie trimisă spre stele pentru o mare bucurie făcută pe pământ.

Rămâne cum am stabilit: plătiți-vă datoriile!