Bucureşti non-stop

Alb
Doi îndrăgostiți rătăciţi în prezent: ”Pentru cât mă iubești, meriți să ajungi în Rai”, ”La cât te iubesc aș merge și în Iad pentru tine”.

Negru
Un taximetrist trece pe roșu, mă ratează de puțin. Mă uit cu reproș, încetinește ca să nu intre în coliziune cu alte mașini din intersecție și începe să mă înjure, odioasa chestie legată de sexul cu decedați. Mă uit la el, se uită la mine, mă uit la el și îl întreb: ”Acum ce aștepți, să îți dau adresele cimitirelor unde sunt îngropați?”.

PS
Acestea fiind zise revin la o poezie care îmi place teribil:

Contraste (Virgil Carianopol)

Sunt bucurii care-ntristează,
Sunt întristări ce fericesc,
Sunt zile fără de lumină
Şi nopţi adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară
Şi sunt minciuni care ridică,
Sunt împăraţi, atotputernici
Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,
Dar când s-au stins parcă n-au fost,
Palate care nu pot ţine
Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,
Dar negri în adâncul lor
Şi negri în afară, negri,
Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,
Dar şi amaruri ce-ndulcesc
Sunt nedreptăţi care îndreaptă,
Dreptăţi care nedreptăţesc.

Sunt multe contradicţii, multe:
Sunt uri adânci ce nasc iubiri,
Sunt suferinţi ce-aduc lumină
Şi fericiri nefericiri!…